Ceci n'est pas un blog

Senzational!

2010-02-10T17:31:00.006+01:00

Intrerupem pauza de non-bloguiala deoarece tocmai am gasit o poza care e demna de primul loc in topul lucrurilor gay care probabil nu sunt gay.

Dar intai sa facem setting-ul:

Ieri in cel mai serios si vertical ziar din Romania (cei care au raspuns cu “Libertatea” au un premiu constand in multe urari de sanatate) a aparut un articol care a schimbat istoria omenirii. Cristi de la Haiducii...

Cum cine e Cristi de la Haiducii? Pai am eu o poza pentru voi. THE POZA!

Ei sunt Haiducii. Cristi, Marian si Catalin. As putea foarte bine sa termin articolul aici, conform principiului “o poza valoreaza cat o mie de cuvinte”. Dar asa nu ati mai afla cine este Cristi de la Haiducii.

Sa analizam. Tipul din dreapta de tot (cred ca e Catalin) pare ca inca nu e gay de tot. Inca e bi. Poate ca inca neaga ca e gay. Cam ca Ray din Scary Movie.

Cel din mijloc (Marian) insa e gay gay. Neepilat, gelat, fara bijuterii, pare cel din cuplu (poate chiar menage a trois?) care nu se ocupa de prostii si e barbat adevarat.

Cel din stanga e Cristi. Pare mentorul grupului. Cel care, atent si sfatos, a avut grija mereu de ceilalti doi membri (HA!) ai formatiei atunci cand au dat de greu. Il si vad cum l-a ajutat pe Catalin intr-o zi cand l-a gasit plangand pe trotuar. I-a vorbit frumos, i-a oferit un suc la un bar din apropiere, l-a ascultat si apoi l-a luat sub aripa lui, spunandu-i tandru ca totul va fi bine.

Acum ca este clar cine e Cristi, tot ce vroiam sa spun e ca, mai cutremurator decat cutremurul din Haiti, Cristi de la Haiducii e cu o minora.

Geoana al fotbalului

2010-01-28T15:58:00.002+01:00

Citeam astazi un articol despre nu stiu ce cearta intre Mutu si Nicu Gheara. O prostie. O cearta intre un om care a avut prea multi bani de mic si un om care a avut foarte multi bani obtinuti prin metode care mai de care mai interesante. Dar la un moment dat citesc urmatoarele:

“Cei doi s-au certat atunci şi cum nu au găsit un numitor comun pentru împăcare au ajuns să rupă relaţiile. Prăpastia s-a adâncit şi mai mult acum trei luni, când Mutu a fost prins la restaurantul "Doi Cocoşi" în compania a două fete, în săptămâna meciului cu Serbia, fotbalistul bănuind că manevra a fost făcută de Gheară, pentru a-l discredita.”

Las la o parte stupizenia argumentatiei: “nu sunt eu de vina pentru ca am fost prins cu 2 parasute intr-un club noaptea, in saptamana unui meci al nationalei. A fost o facatura. M-am trezit cu ele in brate. Si daca tot erau acolo...ce puteam sa fac? Dar Gheara e de vina!”

Mi se pare mult mai interesant ca, odata cu articolul asta, s-a facut un pic de lumina asupra felului in care rationalizeaza omul lucrurile care i se intampla. Pentru ca sunt sigur ca le rationalizeaza. Mutu nu e prost. E doar prostanac. E un Geoana al fotbalului.

Si felul in care le rationalizeaza e simplu: “nu e vina mea”.

Nu e vina lui ca la Inter nu a confirmat. Nu e vina lui ca ceilalti nu au cazut in genunchi, plini de adoratie in fata talentului briliant al lui Mutu. Nu e vina lui ca, dupa ce ca nu l-au apreciat, l-au si dat la Parma. Nu e vina lui ca la Chelsea a luat cocaina. Nu e vina lui ca anturajul l-a facut sa nu mai suporte presiunea si sa aiba nevoie de droguri. Nu e vina lui ca Murinho nu l-a inteles si l-a dat afara.

Probabil ca in momentul in care Chelsea i-a cerut inapoi 17 milioane, Mutu a fost foarte suparat. Pe Ambramovici. Ce ii mai trebuie lui banii aia? Nu e deja miliardar? De ce se ia de el? Ce a facut asa rau?

Nu mai zic de oamenii care l-au mai huiduit/injurat. Ce inteleg aia din fotbal ? Publicul. Pai...sunt unii care vin la stadion si care nu au nici macar Vertu! Isi dau cu parerea toti prostii care nu stiu cum e in iarba.

Azi a mai aparut o stire. Mutu a fost depistat pozitiv la un control antidoping. O substanta care ia senzatia de foame. La 31 de ani e mai greu sa ai acelasi stil de viata ca la 21 si sa ramai in forma. E o lectie invatata de Maradona, Romario, Ronaldo si altii. Risca o suspendare de cel putin 4 ani. A se citi: cariera lui s-a terminat. Se mai spunea acolo ca se asteapta si proba B. E inutil.

E finalul perfect pentru un fotbalist care nu a reusit niciodata sa isi depaseasca nivelul de copil de la periferia Pitesti-ului, care a primit prea multe prea devreme.

The answer

2009-11-26T19:11:00.005+01:00

Intr-un sport ca baschetul statisticile niciodata nu iti vor putea arata viteza, capacitatea de reactie, nebunia de a te arunca in plina viteza inspre cos, gata sa fii lovit de oameni cu 30 de centimetri mai inalti si cu 40 de kilograme mai grei.

Nu am fost niciodata un fan al lui Michael Jordan. L-am respectat, am recunoscut ca e probabil cel mai bun jucator pe care il voi vedea vreodata. Dar parca era prea bun. Suficient de bun incat in meciuri decisive sa faulteze fara a fi sanctionat (da, inca am nervi pentru cand Bulls a batut pe Jazz in 1998...). Intotdeauna voi spune ca in faza asta Jordan faulteaza ofensiv.

Allen Iverson insa era diferit. Avea defecte. Avea atitudine. Se certa cu ziaristii. Era implicat in diverse incidente in afara terenului. Pe teren parea venit de pe alta planeta. Tipul ala mic si tatuat, cu parul facut codite. Parea un copil mic si neajutorat intre oameni mari. Pana cand incepea meciul.

Urmau 60 de minute in care Iverson era omul spre care se duceau privirile spectatorilor. Era peste tot pe teren. Fura mingii, tasnea dintr-o parte in alta a terenul pentru a se demarca, se oprea din sprint pentru a arunca intr-o fractiune de secunda, rupea gleznele adversarilor in cross-over. Dadea tot ce putea din el pentru a castiga meciul.

Punctul culminant a fost in 2001. Era 6 dimineata si eu ma uitam, inainte sa plec la scoala, la finala NBA. Iverson si ai lui Philadelphia 76ers jucau cu Los Angeles Lakers. In Los Angeles. Diferenta intre cele doua echipe era uriasa.

Lakers avea cei mai buni doi jucatori din liga, Shaquille O’Neal si Kobe Bryant. Si inca 4-5 jucatori care ar fi putut fi titulari in orice echipa din NBA. 76ers ajunsesera in finala numai datorita lui Iverson (MVP-ul sezonului). Hai, fie, si Dikembe Mutombo pentru aparare. In rest, ceilalti jucatori erau niste “nemuritori” ca Eric Snow, Aaron McKie, un caine labrador, Alina Plugaru sau Haddaway (e posibil sa nu imi mai aduc aminte prea bine care erau coechipierii, totusi).

Alina Plugaru era un pic diferita in tinerete fata de astazi

Lakers decid in sfertul 4 sa il bage in teren pe un jucator complet anonim, Tyronn Lue. O copie a lui Iverson (de altfel, toata saptamana Lue fusese folosit la antrenamente pe post de Iverson). Si ideea functioneaza. Iverson nu poate face nimic. Lue se tine de el peste tot, il trage de tricou, il jeneaza, nu il lasa sa joace. Prelungiri.

Cu 1:28 inainte de finalul prelungirilor, Lakers conduce cu 99 la 98. Iverson inscrie 7 puncte consecutive (a avut 48 in seara aia), ultimele doua dupa ce il fenteaza pe Lue, il face sa cada si apoi trece peste el, toate astea in fata bancii celor de la Lakers. Game over. Un copil in Buzau era in extaz.

76ers nu au mai castigat nici un meci dupa aceea si au pierdut finala in 2001. A ramas in urma doar intrebarea: cate titluri ar fi castigat Iverson daca ar fi avut macar un centru de valoare in echipa cu el?

Allen Iverson, “the answer”, vrea sa se retraga. Are 35 de ani, ultimii 14 petrecuti in NBA. Crede ca mai poate fi titular, dar NBA-ul nu e de aceeasi parere. Si Iverson nu poate accepta statutul de rezerva. Asa ca pleaca.

Jo, cred ca oficial incepem sa imbatranim.

18

2009-11-05T01:40:00.001+01:00

18 ani

Mai mult de jumatate din viata mea.

In care m-am intrebat aproape zilnic “de ce?”

In care mi-am spus ca niciodata nu o sa stiu daca viata mea ar fi fost la fel.

In care m-am gandit des daca tu ai fi de acord cu ce fac sau ce am ajuns.

In care as fi vrut sa te mai sun din cand in cand, sa te aud. Sau sa vin acasa si sa te vad.

In care mi-ai lipsit.

18 ani de cand tata a murit.

1951-1991

caini orbi

2009-10-12T11:53:00.002+02:00

Tot cu intarziere preiau leapsa de muzica de la doamna Monica.

De obicei, atunci cand e o trupa pe scena sau o asculti pe un album, tinzi sa auzi ce se intampla, din pacate, in ordinea urmatoare:

1. vocea
2. solo-ul de chitara electrica
3. tobele, daca e un ritm special
4. basul

Spun din pacate, pentru ca basul si tobele sunt cele care incheaga toata melodia. Nu intamplator sunt extrem de putine trupe de rock fara basisti (de fapt, singura care imi vine in minte pe moment e White Stripes).

Astea sunt motivele pentru care asta e unul din clipurile mele preferate pe Youtube. Bateristul e Matt Cameron. Basistul e Ben Shepherd. Pentru ambii linia e absolut simplista, dar, pentru ca sunt filmati numai ei, iese mult mai bine in evidenta.

Sigur, nu strica sa ai pe fundal pe unul din cei mai buni vocalisti din toate timpurile (Chris Cornell).

A doua melodie (asta este, sunt intr-o perioada grunge) este luata din unplugged-ul lui Pearl Jam. Aici ceea ce conteaza este felul in care un vocalist poate trage toata trupa in sus, sa ii faca sa cante la cel mai inalt nivel de care sunt capabili. Si Eddie Vedder, desi nu va fi niciodata ca voce la nivelul lui Cornell, are o furie in voce imposibil de imitat. Grunge rocks!

Si pentru ca puteam sa pun mai multe melodii o sa mai spun cateva, in ordine aleatoare.

Soundgarden – rusty cage

Johnny cash – hurt

Pearl Jam – Black

Audioslave – getaway car

Faithless – Salva mea

Counting crows – round here

Nirvana – polly

Blink 182 – adam’s song

Trip?

2009-10-07T09:37:00.003+02:00

Bunicul sta si vorbeste cu nepotul.

‚auzi nepoate, ce ar fi daca am juca un de-a v-ati ascunselea?’
‚vai ce frumos ar fi, bunicule!’
‚tu numara si eu ma ascund!’

Nepotul numara pana la 20, dupa care incepe sa il caute pe bunic. Acesta e de negasit. Insotit de prietenul lui cel mai bun, un iepure vorbitor, nepotul iese din camera si incepe sa mearga pe un culoar. Deschide o usa si da, evident, de o galerie de arta. Si in mijloc e o pictura de van Gogh originala. La fel ca in casa oricarui bunic.

Iepurele spune ca singura solutie este ca amandoi sa intre in pictura, sa il caute pe bunic. Facand din urechi o elice, il pune pe nepot sa se tina bine de picioarele lui, dupa care, impreuna, intra in pictura. Se plimba prin impresionism, dupa care intra pe fereastra uneia dintre case. Acolo e un pat in care doarme un copil. Nepotul si iepurele se uita cum doarme copilul strain. Undeva, langa pat, e un scaun balansoar, acoperit cu o patura. Nepotul ridica patura si acolo il gaseste pe bunic.

Toti trei ies din pictura, tinandu-se de iepure, si sunt fericiti.

Nu. Nu am mancat ceva aiurea aseara si am avut vise bizare. Nici nu am avut un trip dupa o doza sanatoasa de acid.

Doar m-am uitat la Baby TV.

Nu garantez ca cel care a facut acel desen animat era la fel de acid-free ca mine.

Fiindca tot e o dezbatere nationala cu privire la droguri usoare eu zic asa: goliti-va mintea cat de mult puteti si uitati-va o ora la Baby TV. Exista doua variante posibile: simtiti cum creste parul alb in cap si IQ-ul dvs. scade vertiginos si nu mai vedeti decat forme, culori aprinse si animale vorbitoare. Cele doua nu se exclud de nici un fel una pe cealalta.

que viva Cuba!

2009-09-21T11:04:00.012+02:00

Duminica asta, subsemnatul s-a deplasat la Rotterdam.

Ah...Rotterdam. And everyone is blond and everyone is beautiful. Cel mai mare port din Europa. Podul Erasmus. Euromast. Case vechi de-a lungul raului Meuse.

Evident ca nu am vazut nimic din ele, pentru ca motivul pentru care am fost la Rotterdam a fost…

BASEBALL!

Cand am vazut ca a 6ª echipa din lume (Olanda) joaca cu cea mai buna echipa din lume (Cuba), am zis ca in nici un caz nu pot rata asa ceva. Un calcul simplu presupunea cam 80 de euro pentru toata deplasarea (bilet de tren, bilet de stadion, mancare).

Biletul de tren nu a fost 50 de euro, ci doar 30 (fiind w-e).

Ajung la casa de bilete a stadionului. Cash nu am. Nu exista NICI un bancomat pe cei trei kilometri de la gara la stadion... Il intreb pe baiatul ala de la casa: se poate plati cu card? Da. Incerc o data. De doua ori. De trei ori. Nimic. Ala se uita la mine si zice: ‘stai putin’. Apasa el pe vreo 3 butoane si zice: ‘Don’t tell my boss!’. Si imi da un bilet. Gratis. Cine naiba ar face asa ceva in Romania?!

In caz ca era cineva curios, Cuba a batut cu 5-3.

Franta - Romania (repriza a IIa)

2009-09-05T22:55:00.002+02:00

46’: nici o schimbare. Nici ca oameni, nici ca stil. Mara tot fundas joaca. Francezii tot pe dreapta ataca.

48’: Gol Franta. Henry. Parea offside. Asta pana cand pe reluare s-a vazut exact momentul in care Apostol s-a ridicat de pe scaunul asezat la 3 metri de poarta noastra, unde isi manca linistit sandwich-ul, dar din pacate s-a miscat usor prea lent.

51’: comentatorul zice ca de la nu stiu care meci au ramas numai trei supravietuitori in nationala noastra. Condoleante familiilor, ce sa zic? A, si traditionalul: ‚ce sa-i faci? Asta-i viata!’

53’: in sfarsit a inceput sarabanda cliseelor comentatorilor sportivi romani (si evident ca am folosit si eu un cliseu sa descriu asta, ce puteam sa fac?).

55’: GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL. Ma rog, auto-GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!

Mai are sens sa mai spun ca in momentul in care am atacat 5 minute, am reusit sa dam gol? Eu nu zic sa fim Real Madrid acu, dar macar sa nu mai stam toti in terenul nostru.

57’: Intra Ribery. Nasol. Nu prea cred ca Rat si Nicu il pot tine.

60’: Henry este un jucator extraordinar. Offside, ne-offside, dupa ce a facut jalon din Mara, sa dai un gol cu capul, plasat, din colt, de la 10 metri este al naibii de greu... E cel mai bun jucator de pe teren.

62’: Iese Mara. Intra Roman. Cine e Roman?!

63’: Buna echipa Franta. Daca si dupa ce i-am tras de partea noastra pe Anelka si Guguluf, tot 1-1 ramane, inseamna ca au valoare. Al doilea i-a centrat la un corner primului si mingea s-a dus la vreo 4 metri pe langa.

65’: Intre timp am aflat cine e Roman. Unul care nu se pierde in careu contra Frantei. Ce faza a putut sa faca baiatul asta!

66’: Lucescu vad ca ii pune pe mijlocasii dreapta sa alerge foarte mult. Si Roman face defensiva.

67’: Chivu ia mingea din fata lui Henry. Comentatorii ii fac unul mai imperial pe altul pe Chivu si pe Coman. Daca se ataca cele doua imperii?!

68’: „mai e timp suficient pentru orice deznodamant” zice comentatorul nostru. Mama spune ca Surdu seamana cu Patapievici in tinerete. Sunt momente in care orice gluma de a mea nu poate depasi originalul.

70’: Oricat as face eu misto de Anelka, trebuie sa recunosc ca Rat il marcheaza bine de tot.

74’: Antrenorul francez s-a prins in sfarsit ca Guguluf juca cu ai nostri. Intra Benzema.

75’: Radoi e iar jalon, dar salveaza Coman. Ma rog, Radoi nu a fost niciodata vreun mare vitezist, mai degraba de plasament.

76’: Anelka faultat inainte de a scapa singur cu portarul. Coman scoate in corner, dupa aia o mai apara odata, dupa un corner. Nu stiu daca Lobont ar fi aparat la fel de bine.

78’: Iese Nicu, intra Gigel Bucur. Nu inteleg de ce a fost tinut atat de mult pe teren Nicu, dar ma rog, nu sunt vreun antrenor.

Pe de alta parte, poate Nicu are poze cu Lucescu dezbracat si i-a zis: vrei sa nu fie publice? Atunci vreau cele mai bune bilete posibile! Lucescu i-a dat un loc direct pe teren. Si avand in vedere ca inca nu exista poze cu Lucescu dezbracat, teoria mea sta clar in picioare.

83’: in afara de 2 balbaieli serioase ale apararii noasre, nu prea s-a mai intamplat nimic. Prilej bun pentru a ma gandi la (pe rand): ce chifle da si Chivu cateodata, daca are sens sa mai mananc ceva sau sa nu ma apuc de mancare la 11 noaptea, ca trebuie sa imi sterg spamurile de pe mailul de servici, cine mai joaca mijlocas stanfa la Romania. Nu-i asa ca vroiati sa aflati lucrurile astea?

86’: Daca Mutu e accidentat si Surdu nu se mai ridica de pe teren, un jucator numit Schiopu, oriunde ar fi el, nu s-ar simti usor vizat?

Surdu nu mai poate continua. Probabil bateriile de la aparatul auditiv au cedat. De aceea trebuie sa folositi... Duracell.

87’: Iese Surdu, intra Codrea. Mici injuraturi printre dinti in fata calculatorului. Noroc ca joaca doar vreo 7 minute.

89’: Sunt curios ce a fost in mintea portarului francez in meciul asta. Tin minte cand lucram la un minunat depozit de monitoare si trebuia sa ma uit in gol cam 2 ore. Nu era deloc placut.

90’: Romania pleaca pe contraatac cu Codrea. Este ca si cum ai spune ca demarezi in tromba cu o Dacie 1300 din 1973.

92’: unul din comentatori face un fel de pomelnic al echipei Romaniei. Cer prea mult daca as vrea sa il vad pe Stelea costumat ca preot?

94’: publicul francez este extrem de slab. Intre minutul 50 si minutul 94 nu a zis absolut nimic. Si la sfarsit huiduie. Stade de France, acest Lia Manoliu al Frantei.

In final vreau sa multumesc lui Anelka. Nu dezamageste niciodata!

Franta - Romania (repriza I)

2009-09-05T21:48:00.002+02:00

Doamnelor si domnilor...

Ma aflu in minunatul oras din varful muntilor, Buzau. Copilul e culcat, eu sunt instalat in sufrageria apartamentului mamei mele (ce, e ceva gresit in a sta la 30 de ani cu mama?) si sunt gata de LIVE BLOG. Bonus, nu vad meciul pe internet. Asta inseamna trei lucruri: o sa inteleg ce se intampla, o sa pot rade in voie de comentatorii romani si o sa beneficiez si de comentariile pertinente ale mamei (de genul: uite ce ochi albastri are Lucescu!).

A, si scuze pentru greseli gramaticale si dezacorduri. E postat cam la cald.

Franta – Romania (pre-game)

O reclama la Ursus zice: „in 2009 cel mai greu meci e cu noi insine. Tu cu cine tii?” Pai...cu noi, nu?

Motiv de mare bucurie in casa. Joaca Anelka! Probabilitatea ca Anelka sa ne dea gol este cam de 0.05%. Stiu ca am mai spus-o (dar din fericire ma citesc doar 3 oameni, asa ca pot sa ma repet linistit), Anelka, acest Raducioiu al Frantei.

Oare o fi bine ca nu stiu dupa fata jumatate din echipa noastra? Cred ca e cazul sa ma mai uit si eu la fotbal din cand in cand.

Franta – Romania (repriza I)

3’ (timpii sunt cam aproximativi): deocamdata avem un singur jucator in jumatatea franceza. Si ala in cercul de la mijloc. Incepe al naibii de bine.

5’: Mara (mijlocas ofensiv) e unul din cei mai buni aparatori ai nostri. E din ce in ce mai bine.

6’: Comentatorul zice: Anelka, poate cel mai ghinionist jucator de mare valoare. Frumos mod de a zice ca e o cizma.

7’ Henry il face pe Coman al nostru sa fie erou. Bun sut, bun portar.

8’: ne aparam ca la Rovine. Ma astept sa arate banca si sa il vad pe Lucescu cu o manta de vizon si o coroana de aur pe cap, ceva.

8’: oho, am ajuns temerar la 22 de metri de poarta adversa. Si am pierdut mingea.

10’: eu cu mama ne intrebam daca arbitrul o sa uite sa mearga in jumatatea ailalata de teren in a doua repriza, pentru ca pe moment nu sta decat pe partea noastra.

12’: in vorbele marelui Ionel Stoica: ‚in acest moment asistam la o lupta surda la mijlocul terenului’.

14’: e al treilea fault de cartonas galben al francezilor ignorat de arbitru. Mama imi explica ca arbitrul face karaoke la microfonul ala portabil al lui.

16’: Henry da o bara. Maftei se apara cu cu piciorul si Henry dadea cu capul. Nu mi-e foarte clar, dar e posibil sa fie o greseala acolo. Faza e rezolvata de Anelka, cel mai bun roman de pe teren in momentul de fata.

18’: Incepe si Romania sa mai treaca de mijlocul terenului. Pacat ca Surdu e singurul care ataca si restul sunt la 40 de metri de poarta franceza. In rest, totul e minunat.

20’: Mara, acest geniu al preluarilor, reuseste sa faca o minge sa se loveasca de calcaiul sau si sa sara vreo 5 metri in spate.

22’: Gurgouff (ma rog, o sa ii zic Guguluf) asta al francezilor da a doua oara pe langa minge. Tot Ionel Stoica ar zice ca „isi regleaza inca tirul”.

23’: acum am inteles de ce nu ataca ai nostri. Radoi, si probabil si ceilalti romani, au impresia ca in fata careului francez e o piscina. Altfel nu imi explic de ce s-a aruncat cu atata stil.

26’: Primul corner al Romaniei.

28’: Coman scoate incredibil. Pana acum putea sa fie cam 2-0 pentru francezi.

29’: Franta nu ataca pe partea stanga aproape deloc. Prefera sa il lase pe Henry doar la finalizare. Forteaza mult pe dreapta, ceea ce nu poate decat sa ma bucure, pentru ca acolo e Anelka. Romania nu ataca decat pe partea dreapta, cu un singur om, Surdu, care in nici un caz nu poate sa faca ceva singur. Nicu nu exista pe teren. Marica nu mi-e clar ce joaca. Pare ca ar fi un fel de pivot, dar atunci nu inteleg de ce sta la 40 de metri de poarta.

31’: guguluf inca isi regleaza tirul. Cred ca azimutul nu e prea bun in seara asta. Poate de la umezeala.

34’: Nu credeam ca o sa spun vreodata asta, dar as fi preferat sa joace Banel. Macar aceasta Doina Melinte a lui Steaua ar fi alergat pe pe partea stanga. Ar fi luat un om cu el. Ce naiba face Max Nicu?!?

36’: comentatorii zic ca e imbucurator ca e 0-0. Mie nu mi se pare de nici un fel imbucurator ca nu avem nici un sut pe poarta in 36 de minute.

40’: surprinzator, vine si primul nostru sut pe poarta. Un fel de pasa la portar a lui Rat (cred).

42’: Dupa Coman, Surdu e cel mai bun jucator roman. Odata cu un fault a aparut si Max Nicu la televizor.

43’: intre timp mama imi explica cum Lucescu seamana cu o pasare. Dar nu e foarte clar care. Asteptam orice sugestii din public.

44’: Surdu rateaza incredibil. Cam asa se intampla cand esti mic si ai mingea la 6 metri singur cu portarul Frantei. Desi am nervi seriosi pe el, nu prea am ce sa ii reprosez baiatului astuia. Alearga (cu folos, nu ca alt stelist mai intunecat la fata) pe absolut tot terenul. Sper sa reziste mai mult de minutul 60.

45’: comentatorii zic ca sa privim partea plina a paharului. Puteam sa conducem cu 1-0. Eu sunt mai realist din fire si zic ca putea sa fie 3-1 pentru ei.

Se termina prima repriza. Pe scurt: Franta a atacat cam in gol. Cred ca au posesie mai mare de 60%. Din fericire, in afara de Henry, ceilalti atacanti gresesc mult. Romania joaca in atac cu un jucator si jumatate (Surdu si jumate de Marica). Mara incearca sa faca prea multe. Nicu nu incearca nimic. Apararea deocamdata merge, dar daca face o greseala trebuie sa stea la mila lui de-alde Anelka.

Coman si Henry sunt cei mai buni jucatori de pe teren.

Joaca de-a deselereul

2009-08-13T10:21:00.007+02:00

Una din verisoarele oficiale ale subsemnatului a vrut DSLR. Nikon. Asta.

Cum mai e pana il transfer proprietarului de drept, aseara mi-am facut de cap cu el. Au rezultat urmatoarele:

mireasa, avionul si expertul comunitar

2009-07-15T17:53:00.003+02:00

Stirea mea preferata de ieri a fost cum o mireasa a reusit sa darame un avion. In momentul in care mireasa arunca buchetul, scenariul era ca un avion sa survoleze foarte jos zona unde avea loc nunta. Mireasa a aruncat buchetul, florile au fost luate de motorul avionului, motorul a luat foc, avionul a intrat intr-un hostel. Nimeni nu a murit.

Sincer cred ca stirea este inventata. Motivele sunt destule.

1. Se arunca buchetul, unul din cele mai filmate momente si pozate momente de la o nunta. Cumva insa nu exista nici o poza a evenimentului.

2. Avionul ala ar fi trebuit sa zboare al naibii de aproape. Un fel de reconstituire a scenei aleia celebre din North by North West din lanul de porumb. Daca nu, atunci mireasa a aruncat buchetul ala ca la jocurile scotiene, la aruncarea greutatii peste bara...

3. Singura cale prin care florile alea puteau intra in motor era ca avionul sa fie cu motor jet. Sincer nu cred ca e cazul, pentru ca ala nu zboara atat de jos. Foarte probabil era un avion cu elice, fix ca ala din scena de mai sus din North by Northwest. Sau din poza de mai sus.

Cu toate acestea, stirea asta este excelenta pentru a inaugura un nou episod pilot al blogului, si anume: comentatorul de la Comisia Europeana (nu garantez ca va exista un episod 1).

Scopul? Sa demonstram ca un text provenit de la Comisia Europeana poate face ca si cel mai tare meci din toate timpurile in orice sport sau o stire halucinanta poate parea cel mai plictisitor lucru din lume. Sunt destul de sigur ca si o explozie la un depozit de artificii ar parea cel mai sforaitor lucru din lume intr-un comunicat comisaresc.

(nu ma pot abtine sa nu dau un link si la una din scenele mele preferate din Naked gun...)

Deci, domnule de la Comisia Europeana, ce s-a intamplat exact acolo?

Multumesc, am preluat legatura, in sensul in care am primit semnalul dumneavoastra care a ajuns la mine printr-o serie de cabluri standardizate EN:343555/1999. In urma unor investigatii serioase am ajuns la concluzia ca ceea ce a cauzat incidentul a fost o miscare de lansare a mai multor plante din specia rozacee care erau stranse cu un fir ce nu a parut sa respecte standardul european EN:15746/2006. Plantele au fost atrase de un motor VYX853, fabricat in uzinele Lockheed din SUA, pentru care au fost platite taxele de import conform cu protocolul CE 6793904/1987. Aparatul de zbor a intrat intr-o aglomeratie de caramizi BCA (EN:231355/1995) ridicand o pulbere cu un grad de toxicitate medie in atmosfera, in care concentratia de mono si bi sulfat de potasiu (da, stiu ca nu exista asa ceva) a depasit cu aproximativ 3,35% valorile normale inregistrate in cadrul studiilor DG Mediu pe o perioada de 3 ani. In urma acestor evenimente, Comisia Europeana a considerat oportuna lansarea unei Carti albe privind riscul de accident de avion in caz de inhalare a petalelor de flori la 10.000 de metri si o consultare publica privind necesitatea standardizarii procedurii de desfasurare a ceremoniei de aruncare a buchetelor la nunti. Multumesc, am incercat sa fiu cat mai clar, explicit si concis cu putinta. Sandra ?

TRI cirip TRI

2009-07-14T15:47:00.003+02:00

O sa preiau o leapsa inexistenta de la blogul meu de mama preferat, al doamnei Adrabell. Ma rog, blogul preferat dupa cel al lui wifey, desigur.

Cand stateam in Bucuresti, pe langa Piata Alba Iulia, vara era anotimpul in care dormeam cel mai putin. In primul rand era de vina caldura, pentru ca pe la 11 seara termometrul de afara arata 32 de grade. Asa ca ma culcam pe la 1. Din fericire ma culcam tarziu si ma trezeam al naibii de devreme, din cauza unuia dintre cei mai mari inamici ai mei din toate timpurile: Vrabia!

Vrabia, Passer domesticus, este o pasare de mici dimensiuni, colorata in diverse nuante de maro si bej, care topaie de colo – colo. E una din cele mai cunoscute si indragite pasari.

Nu si de subsemnatul, care le considera, impreuna cu Microsoft Office si vecinii propietari de bormasina, niste trimisi ai diavolului pe Pamant.

In 80% din timpul saptamanii, si procentul crestea la 95% daca era sambata sau duminica, pe la 6 dimineata incepea “cantecul” de vrabie. Ceva ce nu pot descrie ca “TRI”. Vrabia (de fiecare data parea aceeasi vrabie) venea, se aseza pe balustrada de la balcon si incepea: TRI TRI TRI TRI TRI. Orice solutie de genul inchis geamul sau perna pe cap erau inaplicabile, fiind, din nou, vara.

Ridicatul si alungatul vrabiei nu functiona nici el. Dupa nu mai mult de 3 minute, cand eram gata sa adorm, la fel ca in desene animate: TRI TRI TRI TRI.

Deja somnul zbura dupa asta.

La un moment dat m-am mutat cam 500 de metri mai incolo, intr-o garsoniera de la Dristor, la etajul 9. Pe langa marele avantaj de a nu avea tantari, speram ca am scapat si de vrabii. Minunea a tinut, ca de obicei, 3 zile. In a patra zi m-am trezit intr-un TRI TRI TRI glorios.

Si pe bune de nu parea fix aceeasi vrabie ca si dincolo...

vecini celebri

2009-07-10T16:33:00.003+02:00

Cu nespusa bucurie in suflet am primit stirea urmatoare din cel mai tare ziar din Romania (tinetio tot asa okey protv sti cu ele): Libertatea!

"Surse din PD-L ne-au informat că EBA va sta chiar lângă Parlamentului European, pe Rue de Wiertz 60."

Mai multe aici.

Subsemnatul sta suficient de aproape de locul respectiv pentru a face urmatoarele precizari:

- nu exista rue de Wiertz, ci doar Rue Wiertz.

- nu exista nici o casa la numarul 60, ci e chiar adresa uneia din cladirile Parlamentului European. Acum nu stiu daca cei din PD-L au facut mishto de cei de la Libertatea (tinetio tot asa sunteti, cei mai tari!) sau au incercat sa faca o arogantza pac pac (cum ar zice colegu ei de PE) fiindca EBA va munci atat de mult incat o sa stea in Parlamentul European tot timpul

- o calatorie cu metroul e tot 2 euro, nu 4

- abia astept sa ma duc sa imprumut o cana de ulei de la noua noastra vecina

- wifey e foarte fericita, pentru ca va putea studia ultimele tendinte in moda pe viu

- odrasla familiei va avea mai multa ambitie, energie, forta de munca, prospetime, energie...energie!

- esti cea mai tare EBA, tine-o tot asa!

(stiu, sunt rau si invidios)

Idei la intamplare despre intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului

2009-07-01T17:02:00.005+02:00

1. o bere la 11 seara e foarte buna. Mai ales cand o bei cu organizatoarele (multam de bere doamna Oana, salutari lu doamna Monica si doamna Dalia!)

2. inca imi pare rau ca nu am facut cel mai comunist discurs din istorie pentru a “ne exprima recunostinta pentru dascalii care ne-au pregatit pentru viata, cand in urma cu 14 ani am poposit in acest lacas de cunoastere”. Sau ceva de genul asta

3. sa dormi 10 ore in 60 nu e un sport prea grozav

4. realizez ca inca ma simt foarte acasa in Buzau

5. atunci cand intri in curtea liceului sau in curtea restaurantului in care are loc petrecerea trebuie sa procedezi astfel: trebuie sa ai ochelari de soare, telefonul la ureche in care dai niste ordine, oprit pentru a spune ‘la revedere’ la telefon si abia dupa aia intors spre fostii colegi, cu un zambet triumfator.

6. la un moment dat ma intrebam daca intr-adevar am apreciat unii fosti profesori sau e doar sindromul Stockholm. Inca nu am ajus la o concluzie.

7. un pariu bun facut cu oricine: cand se danseaza prima oara in trenulet. La noi nu s-a rezistat mai mult de o ora.

8. cea mai mare realizare din seara aia a fost stabilirea Top 3 cele mai proaste versuri din muzica romaneasca : 3. Genius – Macho Man; 2. Dolly – Tarzan; si cu siguranta pe locul 1. habar n-am cine – Jaga Jaga (astept orice alte sugestii, dar cred ca e un top reusit).

9. as mai merge intr-un MG decapotabil.

10. cand lumea bea prea mult si tu ramai treaz, pe la 3 dimineata ai parte de o gramada de oameni care tipa fericiti in fata ta si rad, in timp ce tu nu prea intelegi nimic.

11. cine a inventat tevile alea din care ies scantei care se infig in tort? De ce sunt ele celebre?

12. un DJ nu trebuie sa bea.

13. cand lumea are inteligenta peste medie, nu se imbraca prost la evenimente. Asa ca a trebuit sa ma resemnez ca nu voi vedea rochii ca in harem sau alte tendinte de pitzipoance.

14. cand lumea s-a linistit cu aratatul opulentei proprii, a realizat ca totusi astia sunt oamenii cu care si-au petrecut 4 ani din viata, aproape zi de zi, si abia de atunci incolo se poate spune ca atmosfera a fost foarte ok.

15. meneito... Ce dans!

16. am putut auzi urmatoarele: “esti neschimbat!” “eh, nici chiar asa..”

“sigur ca te tin minte, nu lucreaza sora ta la nu stiu unde?” “pai...stiti...nu am o sora...”

“aveai tu ceva...te vazusem de atunci...era ceva cu tine, stiam ca o sa ajungi departe!” “atunci de ce nu imi dadeati vreo nota mai mare de 7?!?!?”

17. exista lume care a terminat facultatea si s-a nascut cand ce am inceput eu clasa I.

18. am prieteni pe care ii cunosc de 22 de ani.

19. am doi nepoti minunati

20. Hasdeu rocks!

Vestiare comune

2009-06-09T11:55:00.001+02:00

Un belgian si o portugheza ma invita (ma rog, nu doar pe mine, pe mai multi) la o dupa-amiaza de jucat tennis la un club sportiv de prin Bruxelles. Clubul are pe langa tenis si terenuri de baschet/handbal, aparate de forta, o camera unde poti juca golf virtual, etc. Suna bine, nu? Asa am zis si eu, pana cand a trebuit sa ma duc sa ma schimb in vestiar.

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt cel mai pudic om din lume, dar in momentul in care intru intr-un vestiar dau direct de fundul alb si lasat al unui om la 60 de ani, care apoi se intoarce cu fata...incep sa nu ma simt prea bine. Apoi apare altul de la dusuri. Si inca unul. Deja incep sa imi zic: dude... REALLY?

Cred ca in ziua aia am vazut suficienti barbati dezbracati incat sa zic urmatoarele:

- viata de doctor e una grea
- e atat de greu sa pui un prosop pe tine cand te duci si iesi de la dus?
- unii oameni nu prea sunt deloc fericiti. Saracele neveste. Intamplator, aia erau cei care discutau despre cum merg ei cel mai repede sau cea mai mare distanta pe bicicleta/servesc cel mai tare la tenis, etc.
- i have a better self esteem

Headbanging

2009-06-05T15:49:00.004+02:00

6:45. Plec spre Ancienne Belgique.

7:00 Ies din autobuz si o iau temerar in fata. Dupa 5 minute de mers realizez ca sala e in spate.

7:15 Nervos intru in sala, gandindu-ma ca o sa fie deja full si o sa stau undeva prin ultimul rand.

In sala 30 de oameni. Treizeci. Oare am nimerit bine? Ies. Intreb la bar “unde e concertul?” “Acolo” si mi se arata sala de unde iesisem. Intru inca odata in sala aia. Acum hai ca erau 34 de oameni. Treizeci si patru.

7:35 “shit...shit shit shit. Cum naiba au venit numa 50 de oameni? Astia nu stiu cine canta azi? Astia nu inteleg ca omu asta e unul din cei mai buni vocalisti rock din istorie??? Parca vad ca iese asta, vede 50 de oameni, se enerveaza si pleaca. Eu unul asa as face. La ce sa urlu ca disperatul doua ore pentru o mana de oameni?”

7:40 Hai ca s-au adunat 100. Baftea mea e ca macar sunt in randul 2. Astia deja au inceput sa faca probele de sunet si tot pare pustiu pe aici. Seamana cu concertul ala la care am fost odata la Flamingo (salut Jo) cand a cantat Iris pentru 50 de oameni si ma gandeam: saracu Minculescu…

7:55 Hopa, aproape ca s-a umplut sala.

Cunoscand experientele mele de pe la concertele din Romania, ma asteptam sa fiu impins, inghiontit sau strivit. Nu a fost cazul.

La 8:05 a intrat pe scena Chris Cornell. Fost vocalist Soundgarden. Fost vocalist Audioslave. Si mai merita spus odata: unul din cei mai mari vocalisti rock din toate timpurile.

Au urmat doua ore in care am ragusit serios. Si urletul lui Cornell mi-a facut timpanele sa imi zbarnaie vreo 24 de ore.

Hai sa zic ceva si de ultimul album, Scream. Inteleg nevoia de a schimba stilul. Inteleg ca la 40 de ani nu mai ai in nici un caz furia pe care o ai la 20.

Dar... un simbol al grunge-ului canta pe un album produs de Timbaland. Se adauga astfel unei liste de artisti monumentali pentru muzica universala, cum ar fi: Brandy, Nicole Schrezinger, Sean Paul, Ashlee Simpson, Brittany Murphy (?!?!?) sau viitorul album al lui Menudo. Enough said. Acum ma scuzati putin, ma duc sa ma dau cu capul de coltul mesei in timp ce pe fundal se aude "Part of me".

Set list:

Part of me
Time
No such thing
You know my name
Billy Jean
Pretty noose
Burden in my hand
Set it off
Ground zero
Never far away
Show me how to live
Can't change me
Preaching
Fell on black days
Like a stone
Long gone
Cochise
Watchout
Arms around your love
Hunger strike
Spoonman
Seasons
Scream
Enemy

Idei la intamplare despre Barcelona vs Manchester United

2009-05-28T19:55:00.000+02:00

1. Sunt fan Manchester United. Si spun ca, la cum a jucat, Manchester nu avea de ce sa castige meciul asta. Mijlocul terenului a fost clar dominat de Barcelona si nu mi-e deloc clar ce fel de plamani au Xavi si Iniesta.

2. Cand in minutul 68 iti zici “ia uite, Teves era pe teren!”, inseamna ca Manchester United are o problema. Acelasi lucru poate fi zis si de Giggs (o spun trist, pentru ca sunt un mare fan al lui Giggs) sau Rooney.

Daca stau bine sa ma gandesc, Pedro Rodriguez a facut in meciul asta cam cat au facut cei trei de mai sus. Cum cine e Pedro Rodriguez ? Jucatorul Barcelonei care a intrat in minutul 93 si a stat pe teren cam 35 de secunde.

3. Park isi merita propriul paragraf. Un fel de Banel al lui Manchester in meciul asta. A ratat pase. A fost prea mic ca sa ajunga la o centrare decisiva. A alergat ca un bezmetic, fara nici un sens.

4. Cristiano Ronaldo tot nu poate juca bine in meciurile importante. Incearca prea mult si face greseli. Marele atu al unuia ca Hagi sau Zidane e ca ii facea pe toti cei din jur sa joace mai bine. Ronaldo e egoist, incearca sa ia totul pe cont propriu, forteaza, face greseli si nu e capabil sa ii scoata pe cei din jurul sau dintr-un moment prost.

5. Xavi ii centreaza lui Messi care da gol cu capul. What?!?!

Pe Wikipedia Xavi cica are 1,70. In cazul asta, si Florentin Petre are cam tot atat...

Messi are 1, 69. In cazul asta si Adrian Minune are cam tot atat...

Pe reluare, Messi in aer abia daca era mai sus decat Rio Ferdinand, care chipurile trebuia sa ii faca marcaj.

6. Oare ce s-ar fi intamplat cu Adrian Mutu daca nu ar fi fost prins ca se drogheaza, nu ar fi plecat de la un club mare din Anglia in Italia si nu i-ar fi revenit mintile in cap? Din fericire avem raspunsul la intrebarea asta. Berbatov.

7. Scholes era cat pe aci sa faca o actiune gen Vladoiu. Dupa vreo 10 minute de la intrarea pe teren era sa ii nenoroceasca picioarele unuia de la Barcelona. Cred ca putea sa ia rosu direct.

8. Intr-o zi o sa trebuiasca sa recunosc ca Eto’o este un mare atacant, nu doar un jucator care cumva inscrie sec, aproape din intamplare, fara nici un pic de spectacol. Mai e pana la ziua aia, totusi.

9. Fara van der Saar, meciul asta putea sa mearga lejer pe la 3, 4 la zero pentru Barcelona.

10. Astept cu interest Barcelona cu Shaktior Donetsk.

Ce ar putea face o universitate

2009-05-21T12:10:00.002+02:00

Am terminat o facultate in 2003. Pompos, mi s-a spus ca pregatirea de acolo ma va ajuta sa fiu mai pregatit in domeniile tranzactiilor internationale ale economiei mondiale, al managementului si marketingului international si imi va asigura o mai mare mobilitate in exercitarea profesiei in tara si strainatate. In realitate nu prea m-a ajutat la nimic. Cand m-am angajat, a trebuit sa fiu luat de la zero si tot ce a contat era faptul ca stiam engleza si franceza si aveam un carton cu marginile ondulate.

Din ce in ce mai multa lume care termina facultati spune cam acelasi lucru. Ca nu au invatat nimic concret. Ca daca se angajeaza maine, nu prea au competente pentru ceva anume. Teoretic daca termini jurnalism, de exemplu, a doua zi ar trebui sa poti sa te angajezi la ziar. Unul serios, nu sa mergi si sa scrii articole in genul celui in care Cristina Spatar (apropo, nu seamana cu o furnica fata asta? Imi pare ca seamana cu un personaj din Antz. Uneori as vrea sa am talentul Nadiei, pentru ca as fi facut un desen in care Cristina s-ar vaita ca de cand are silicoane nu mai poate cara bolovani prea mari in spate) ne declara ca nu are voie pe tocuri, fiind gravida.

Nu stiu cati absolventi de facultati teoretice (nu vorbesc de medicina, politehnica si alte domenii unde se face destula practica, ci de ASE sau drept) pot spune ca la locul de munca pe care il au acum isi folosesc exact notiunile invatate in scoala.

Ce ar putea face o univeristate:

Ideea mea e relativ simpla. Intr-o universitate se creaza o facultate de unde stii ca cei ce vor absolvi sunt capabili sa intre din prima zi intr-o companie sau la o institutie de stat si vor fi capabili sa munceasca, fara a sta cineva dupa ei doua-trei luni sa ii reinstruiasca.

Sa iau ca exemplu universitatea unde am absolvit eu. Are 7 facultati si foarte probabil mii de studenti anual, care platesc pe an de la 400 de euro in sus. In plus exista facultati la frecventa redusa si programe de masterat. Ce vreau sa zic este ca nu cred ca au mari probleme financiare.

Asa ca ce nu ar suferi pierderi serioase daca ar infiinta o noua facultate unde sa se spuna de la inceput: Acceptam pe oricine si garantam ca cei ce vor absolvi aceasta facultate vor avea asigurat un loc intr-o companie multinationala care are o filiala in Romania sau de ce nu la stat. Cu un salariu pe masura (aici e mai complicat cu munca la stat) din prima zi.

Dar va si anuntam ca mai mult de 50 – 60 dintre voi nu veti absolvi aceasta facultate. Pentru ca o sa va tabacim serios in urmatorii 3 ani.

Probabil ca se va merge in pierdere pentru primele 2-3 promotii, dar sunt destul de sigur ca pe termen lung imaginea Universitatii si chiar si banii care intra in Universitate de la acea facultate vor schimba asta. Va creste notorietatea, va creste concurenta pentru locurile ce vor fi puse la dispozitie an de an si, unul din cele mai importante lucruri pentru o Universitate, va creste notorietatea ei.

Pentru ca totul sa mearga, e nevoie ca Universitatea sa se inteleaga cu companiile. Universitatea va spune ca ea o sa ofere absolventi care au abilitati suficiente sa inceapa din prima zi sa munceasca. Si care pot face fata din start ritmului de munca al unei companii. Corporatiile trebuie sa ofere la randul lor consultanta si posibilitatea ca studentii sa intre si sa faca stagii pe perioade medii si lungi si sa invete practic ce trebuie facut, nu niste notiuni foarte teoretice si largi despre economie, drept, etc.

Motivatia companiilor pentru a participa la actiunea asta este ca, pe langa faptul ca dupa 3 ani primesc oameni capabili, toata pregatirea este facuta pe banii studentilor. Se elimina niste cheltuieli serioase cu celebrele programe de training. Pentru asta, insa, departamentele de resurse umane din companii trebuie sa isi faca treaba serios. In anul II trebuie sa se uite la ce studenti sunt in acea facultatea si sa ii aleaga (pe baza de lucrari, activitate, etc.) pe cei pe care doreste sa ii ia in stagiu. Daca esti student bun, ai putea chiar sa ajungi sa ai de ales unde vrei sa mergi in stagiu. Iar la acel stagiu nu o sa fii bagat intr-un colt al firmei si sa ti se dea 3 pagini de tradus pe saptamana (sau, cum a fost cazul stagiilor pe care le mai faceam prin facultate, sa jucam carti pentru ca nu ne baga nimeni in seama), ci chiar vei fi pus sa faci ceva concret.

In plus, daca selectia e facuta de companii, poate se va trece peste celebrul sistem de invatamant romanesc: stiu cartea asta pe de rost pentru examen, o sa o uit pana saptamana viitoare, dar uite ca am 10 pe linie si am bursa!

De ce ar alege studentii facultatea asta? Pai...sincer sa fiu, avand in vedere cat vor avea de tras, nu ar vrea (desi unii probabil ar fi suficient de masochisti). Dar campania de marketing nu e pentru ei. E pentru parinti. Si parintii vor fi extrem de interesati de o facultate care garanteaza locul de munca pentru copii. Si care ii va face sa fie capabili sa lucreze oriunde. In plus, cred ca vor ramane si mai multi in tara, daca dupa scoala au un loc de munca bine platit.

Exista, evident, niste probleme. Intai, dupa cum spunea, tot procesul cere timp. Si nu va functiona perfect de la inceput. Asa ca e nevoie de un manager (decan) foarte bun, care sa inteleaga din start ce trebuie facut si sa aiba relatiile necesare pentru a convinge companiile sa stea si sa asculte ce are de oferit (aici e destul de simplu, incepi cu economiile pe care le poate face compania respectiva si continui cu faptul ca are nevoie de oameni, pe care facultatea ii va produce).

A doua mare problema o reprezinta profesorii si asistentii lor. Pentru ca facultatea sa mearga, nu trebuie sa existe nici cea mai mica urma de coruptie, pentru ca altfel tot proiectul va pica. Practic totul se bazeaza pe increderea intre participantii la proiect.

De asemenea, profesorii si asistentii nu trebuie sa predea economia politica de acum 30 de ani, principii de management si marketing depasite de prin anii 70 si exemplele ar putea continua.

De asemenea, un curs nu trebuie sa mai fie o simpla citire din cartea pe care acel profesor a scris-o. Studentii pot citi. Cititul unei carti a fost destul de bine perfectionat inca din clasa a IVa. Nu e nevoie sa reincepem in facultate cu asta.

Sa dau un exemplu simplist de cum ai putea sa implici niste studenti. An de an Comisia Europeana adopta diverse documente pe care lanseaza consultari publice. Oricine isi poate da cu parerea. Desi in Universitatea unde am absolvit exista si un program de master numit „Integrare si afaceri europene” si altul numit „Drept international si comunitar”, sunt convins ca nu i-a trecut nimanui prin cap sa spuna: „Comisia European a lansat o consultare referitoare la subiectul X. Pana peste doua saptamani vreau sa pregatiti o lucrare de doua pagini pe care sa va exprimati opinia pe subiectul X. O sa le compilam si o sa transmitem rezultatul final la Comisie.”

Ar fi ceva mult mai inteligent decat un referat copiat din 3 carti de biblioteca si a patra sursa, si de departe cea mai de incredere, Wikipedia, pe care nu il citeste mai nimeni si care nu te ajuta cu nimic. In plus, Universitatea respectiva ar incepe sa fie cunoscuta. Comisia e disperata sa primeasca contributii de peste tot, mai ales din mediul universitar. Dupa 2-3 participari la consultari, deja poti sa le ceri sa iti dea si ei la randul lor ceva, de exemplu sa vina cineva de la ei care sa tina o prelegere. Exemple ca asta sunt destule.

Nu stiu in ce masura pot fi gasiti profesori si asistenti care sa poata sa pregateasca intr-adevar niste studenti pentru ce facultate am prezentat aici. Sunt convins ca exista in continuare profesori extraordinari (eu unul am avut) care pot face orice domeniu sa fie interesant si pentru care merita sa mergi la cursuri. Tot ce trebuie sa faci este sa ii si atragi la tine (o chestiune care tine de bani, dar nu numai).

De ce nu ar merge ce am descris aici?

Forumurile de copii

2009-05-04T16:37:00.004+02:00

Subsemnatul este parinte. Asta inseamna, printre multe alte lucruri, ca din cand in cand mai intru pe forumuri unde se discuta despre copii. Mi se pare de altfel ca e si o hotarare de Guvern ceva care spune ca e obligatoriu pentru parinti sa intre ele.

In urma unui studiu aprofundat al discutiilor pe mai multe teme, am ajuns la cateva principii clare despre cum se poarta o conversatie pe forumuri, oricare ar fi subiectul (OK. Recunosc. Studiul aprofundat a fost facut pe 2 topicuri de pe despre copii. Dar asta nu inseamna ca nu am devenit un expert in domeniu. Pai asa nici un taximetrist bucurestean nu stie nimic, de fapt. Si toti stim ca daca avem o problema, de orice gen, inclusiv de fizica cuantica sau ecuatii trigonometrice, un taximetrist bucurestean va avea o opinie).

Ceea ce incerc eu aici este educarea maselor largi de cititori ai acestui blog (16, ieri. E posibil ca unul din vizitatori sa fi fost eu. Nu mai tin minte). Cu ocazia asta veti scuti extrem de mult timp, practic nemaifiind nevoie de a citi ceva in afara de tema discutiei.

Iata deci cei 10 pasi pe care ii urmeaza orice conversatie pe un forum de copii:

1. Se da un subiect oarecare. Daca are potential de conflict, cu atat mai bine. Ceva pe care lumea fie il poate sustine, fie se uita la lumea care il sustine ca la teroristi instruiti de al-quaeda. Preferabil ar fi ca subiectul sa fie atat de complex incat cu greu pot fi mai mult de 5 persoane de pe acel forum care sa il sustina 100%. Exemple posibile pentru forumurile de copii sunt: dormitul cu copilul sau nu; suzeta sau nu; nastere normala sau nu; alaptare naturala sau lapte praf; credinta in remediile homeopate; superioritatea hranei organice fata de cea din supermarket, necesitatea vaccinurilor si lista poate continua la nesfarsit.

Intotdeauna persoana care incepe un topic isi va exprima punctul de vedere, sustinand relativ voalat una din variantele posibile. Apoi va cere celorlalte persoane de pe forum sa isi exprime opinia, deoarece, nu-i asa, suntem pe un forum, deci ne putem exprima opinia liber.

2. Conform conceptului ‚if you build it, they will come’, lumea incepe sa vina. De obicei cine a inceput topicul va zice prin cercul propriu de prieteni ca uite, a deschis discutia despre asta pe forum, ia sa se uite si ei. Si ei se uita. In general vor scrie ca este o tema foarte interesanta, pe care nu se asteptau sa o deschida cineva. Si vor fi de acord cu opinia persoanei care a inceput topicul deoarece... sunt prieteni si in general gandesc la fel in anumite situatii. De-aia sunt si prieteni.

Sustinerea se face fie cu exemple si argumente normale, fie cu lucruri care cu greu pot fi demonstrate ca fiind reale, de genul ‚aplicand ceea ce sustin, copilul meu nu a plans NICIODATA’ sau ‚ieri cand am intrat pe usa, dupa luni intregi de aplicare a conceptului descris aici, m-am trezit cu copilul ca survola prin apartament!’.

3. Inevitabilul se produce si apare cineva care crede ca prima categorie a fost cea care a planuit printre altele daramarea turnurilor gemene. In general este de preferat ca acest cineva sa spuna pe un ton relativ in gluma ca nu prea crede ea in ce sustin primii. Acest ton de gluma ascunde in mod evident faptul ca impresia sa despre sustinatori este ca sunt in totalitate niste idioti.

Neaparat e nevoie in ce scrie de expresii ca: ‘nu stiu exact despre ce e vorba. Hihi. Dar ce spuneti voi aici suna ciudat. Hihi’.

4. Cam de pe la a patra pagina din topic apare una din cele mai periculoase persoane de pe orice forum. Militanta. Persoana militanta va sustine subiectul pana in panzele albe. Tot ce se spune in cartile care sustin aceasta teorie este adevarat 100%. Va incerca sa convinga pe toata lumea ca ceea ce crede ea este corect. Nu va accepta nici un fel de cale de mijloc. Nu va accepta ca uneori poate ce spune ea e gresit. Este asa cum spune ea si cu asta basta!

O persoana militanta nu va ezita in nici un fel sa afirme lucruri de genul ‘daca nu faceti asa, copiii vostri nu vor fi la fel de inteligenti!’ sau ‘exista anumite persoane carora nu ai ce sa le faci, pur si simplu nu inteleg ce este scris’. Sau preferata mea ‘eu cred ca cei ce nu aplica asta in totalitate sunt inconstienti, nu vor binele copilului propriu’. In plus, va incepe sa se bata cu oricine nu este de acord cu ea. Si va deveni dintr-o data liderul sustinatorilor.

Nu stiu de unde apar militantii, dar sunt peste tot. Si unii sunt dispusi sa se certe pana in panzele albe, chiar daca ceea ce sustin este absolut aberant. Sunt convins ca daca as deschide un topic numit: “Sa omori oameni e gresit!”, cam in 4-5 zile ar aparea o persoana militanta, care ar zice: “mda, dar....daca nu e? Ia sa va vad!”

5. Militanta va fi in scurt timp aprobata de cea care a deschis subiectul si de alte 2-3 mici militante, care se vor ralia in jurul ei. Intr-o surprinzator de mare proportie, militantele sunt atrase de chakre, energii pozitive, yoga, reiki si diverse alte filosofii orientale unde trebuie sa atingi mai multe nivele.

Asta va genera comentarii din partea celor care spun ca sunt crestine, deci nu cred in asa ceva. Si ca nu trebuie sa se discute despre asta aici. Li se va replica despre meritele diverselor filosofii de mai sus, drept urmare va avea loc exact acea discutie despre care fiecare a zis ca nu vrea sa o poarte.

6. Cam pe la pagina 15 incepe o cearta serioasa, cu jigniri, intre cele doua parti.

7. Nici persoanele care se declara impotriva nu se lasa de nici un fel. Ba mai mult, pentru a contra-argumenta cele spuse de sustinatori, nu vor ezita sa dea niste exemple a caror sansa de indeplinire e undeva la 1 : 3 750 000 ori.

De exemplu: “poate ca asa e, cum zici tu, dar eu de exemplu am o prietena (intotdeauna exista o prietena) care lucreaza doua schimburi in mina, apoi merge sa lucreze la fabrica de prese de tancuri/turnatorie, dupa care merge acasa unde se bate cu barbatul ei parte in parte si apoi trebuie sa alapteze natural! Crezi ca poate? Tu ai putea??? Rezulta deci ca teoria ta e proasta!”

8. Nu exista NICI UN forum de copii pe care aceasta discutie sa nu aiba loc (da, am folosit o tripla negare si sunt mandru de asta!):

Y : ‘X, adica tu spui asta?’

X: ‘Nu am spus asta. Au spus altii asta. De ce nu cititi ce spun? Eu am spus asta! (si aici va enunta exact lucrurile de care era acuzata de catre Y). Ar fi bine sa cititi inainte sa acuzati!’

Y : ‘Exact asta am spus si eu, dar acum uite ca nu mai recunosti!’

X: ‘Arata-mi unde am spus eu asta! Arata-mi!’

Z: ‘Nu va mai certati. E un forum. Toti avem dreptul la o opinie!’

Y: ‘Z, ai dreptate, dar m-a jignit!’

X: ‘Sunt satul de cei care cred ca inteleg, dar de fapt nu citesc ce am spus!’

T: ‘Eu nu am scris nimic pana acum, nu am citit din urma, dar eu cred ca e important sa ii fie bine copilului’ (sau orice alt adevar general valabil. Uneori T scrie o poveste de jumatate de pagina despre cum copilaria ei a fost foarte fericita, cum avea niste bunici extraordinari si totul era idilic. Cu cat nu are nici o legatura cu subiectul in discutie, cu atat mai bine).

W: ‘recunosc ca nu mai inteleg nimic!’

9. Dupa cel putin 20 de pagini de cearta fara sens, pe la pagina 25 militanta declara ca ea se retrage din discutii. Este scarbita de tonul discutiilor, nu accepta sa fie jignita si toate cele care sunt impotriva nu au capacitatea intelectuala de a intelege ce sustine ea (adica da, le-a facut proaste pe cele din opozitie).

Retragerea este doar temporara, pentru ca ea va mai citi ce se intampla, va mai scrie cel putin de 3-4 ori niste mesaje pline de “nu intelegeti” si “nu am spus asa ceva” (desi i se dau citate din ce a scris ea).

10. Topicul va fi inchis la un moment dat de un mesaj care va suna cam asa :

“Scumpitzica_xoxo (e un nickname ales absolut la intamplare. Sper sa nu existe un realitate o scumpitzica_xoxo): mai eu din ce am citit aici cred ca fiecare mama face ce simte ca e cel mai bine pentru puiul ei. Sa dea Domnul sa avem pitici sanatosi!”

Apropo de asta. Baiatul ala care a facut o discutie despre blogurile de mame a ratat un pic domeniul. Pe bloguri copiii sunt in general numiti copii. Pe forumuri insa foarte rar exista copii. Avem pui, gogosi, buburuze, prichindei sau globuleti. Tot acolo e si raiul diminutivelor.

Concluzie

V-a luat 5 minute din viata voastra sa citit ce am scris aici, dar credeti-ma: nu mai e nici un motiv pentru care trebuie sa va pierdeti acum timpul pe forumuri despre copii (decat daca chiar vreti sa faceti asta sau daca va amuza. Eu intru in a doua categorie).

Tot ce trebuie sa faceti e sa cititi tema de discutie si apoi sa va spuneti: “cred ca e mai bine sa fac ce simt eu ca e bine pentru copilul meu”. Atat.

Bukresh

2009-04-15T10:58:00.002+02:00

Hai sa vedem ce vrea Monica.

Din motive de scoala m-am mutat in Bucuresti in 1999. Si am reusit ca in patru ani de scoala sa stau in 4 locuri diferite.

In anul I am stat undeva pe langa statia de metrou Costin Georgian si liceul Nichita Stanescu. Nu mai tin minte mare lucru decat ca era o garsoniera extrem de mica, per total vreo 20 de metri patrati. O imparteam cu un fost coleg de apartament al lui frate-miu.

Povestea devine mult mai interesanta cand ajungem in anul II. Impreuna cu prietenul Giani ne-am apucat sa cautam o casa. Tin minte ca la un moment dat ajunsesem sa ne gandim serios sa stam in caminele de la complexul Magurele, pentru ca nu gaseam nimic altceva. Deja il cunoscusem pe viitorul nostru coleg de camera si incepusem sa ne gandim cum sa il dam afara de acolo.

Pana la urma am aterizat dintr-o poveste relativ incalcita, intr-un apartament de 4 camere din Militari, la Armata Poporului, unde stateam cu gazda. Intr-o camera eu cu Giani. In alta prietena Andra si colega ei de facultate, Ana. Ana era nepoata gazdei. Pe gazda nu mai tin minte cum o chema. Ii zicea, pitoresc, "tanti".

O chema Ana Cioaca si era din Pitesti. Avea si un frate, la Brasov. Un politist. Cristian, il chema. Cristian Cioaca. Tin minte ca imi mai povestea Ana de el si de nevasta lui, una cu un nume ciudat. Elodia. O familie minunata. Oare ce or mai fi facand, ca nu am mai auzit nimic despre ei. (as vrea sa fie o gluma proasta, dar realitatea bate imaginatia mea).

Familia Cioaca era exact asa cum va imaginati ca ar fi familia Cioaca. Acolo am avut un an jumate extrem de intens. Certuri, tipete, dezacorduri, vecini pusi pe spionaj, etc. Avantajul? A fost ieftin.

La un moment dat insa, apartamentul a fost vandut. Era prea scump. Ana s-a mutat cu tanti. Eu am ajuns sa stau intr-un apartament de trei camere cu fata gazdei, Mihaela. Si al sau copil, David. Noua casa era la Apusului, la capatul lui 336. Era cam penultimul bloc inainte de porumb.

David ramasese repetent in clasa a 7a. Si se comporta ca atare. Sa enumar cateva din momentele mele preferate:

a. Cand s-a certat cu ma-sa si a fugit de acasa. A fugit pana intr-o masina abandonata din fata blocului unde stateau, unde a stat vreo 2 nopti. Dupa aia s-a intors.

b. Intr-o seara ma uitam la Familia Bundy. Vara si extrem de cald. Se aude un vecin:

Vecinu: ‚da mai termina cucoana cu pusu faianta la 11 noaptea. Ne-ai innebunit de cap. ALOOO! Ajunge!’

Mihaela: ‚Cine ma, io?’

Vecinu: ‚Pai da cine?’

(de aici incep tipetele)

Mihaela: ‚Nu pun io faianta nenorocituleeee. Cum sa pun eu faianta? Nesimtitule’
Vecinu (o da la sentiment): ‚Ho, nebunoooo’

Mihaela: ‚Fir-ai al dreacu tu sa fii cu faianta ta cu tot!’

Vecinu: ‚Cucoana, io te bag in pizda ma-tii!’

Mama lu Mihaela (tanti): ‚NU TI-AR FI RUSINE NESIMTITULE!!!!’

Vecinu: ‚HUOOOOOOO, tu ce te bagi babo?? Ati sarit toate pe mine, ale dreacu!’

Vecinu de la 2 (stateam la 1): ‚care e problema vecine? Io pun faianta’

Vecinu: ‚lasa vecine, ca ma cert cu nebuna asta!’

Toata treaba a mai continuat vreo 15 minute, dar eu radeam deja prea tare pentru a mai auzi continuarea.

c. David fuge pentru a doua oara din casa. Realizeaza insa o lectie grea de viata. Si anume ca are 13 ani, n-are bani si n-are ce manca. Si avea nevoie serioasa de mancare, deoarece la 13 ani estimez ca aveam cam 95 de kg.

Asa ca vine acasa (furase si cheia de la casa, cand plecase) sa manance. Mihaela si cu maica-sa insa, fini strategi, se asteptau la asta. Asa ca mama Mihaelei statea mereu pe acolo, sa astepte. Cand a venit copilul acasa a urmat ceea ce era normal sa urmeze.

S-au luat la bataie.

Parte in parte. Prin toata casa, mai putin camera mea. La un moment dat bunica-sa il tinea pe David peste geamul de la bucatarie si urla la el: DA CHEIA!!! DA CHEIAAAAA!!!! David, vocea ratiunii, zicea: „NU TI-O DAU, BRE! POTI SA MA OMORI!’

Good times. Locuri de legenda.

Surprinzator pentru multi dintre voi, dupa aia am zis ca prefer sa stau fara gazda, chiar daca va fi scump. Asa ca am inchiriat un apartament de 2 camere langa piata Alba Iulia, unde am stat cu mai sus numitii Andra si Giani. Pana cand Andra a plecat.

Apartamentul de la Alba Iulia a fost de fapt locul unde am stat cel mai mult din aventura mea bucurestiana (4 ani, din 2002 pana in 2006).

Peste toate astea insa, a tronat garsoniera cumnatei mele, din Dristor. Unde am stat mult. Rusinos de mult. Pe capul fratelui si al cumnatei. Care au avut o rabdare fenomenala cu mine sa ma suporte atata timp acolo. Si carora o sa le multumesc tot timpul pentru asta. Acolo a fost de fapt singurul loc din facultate unde m-am simtit acasa.

Pana la urma am si ajuns sa stau singur acolo, dupa ce ei au plecat inapoi la Buzau. Tot anul 2006.

Dupa care am schimbat orasul. Si tara.

Dar despre asta, dragii mosului, poate intr-un episod urmator. Stay tuned.

Vraja marii pe uscat

2009-04-14T11:18:00.003+02:00

Ce se intampla cand programele de instalare sunt traduse prost? Iti intra vrajitorii in PC! A, si niste comedie involuntara.

Sau intri tu in vrajitori?!

Motivul 12 pentru care viata cu un copil e mai interesanta (sau “Onorata instanta am fost un dobitoc”)

2009-04-12T12:40:00.002+02:00

Vineri seara. Co-autoarea ma anunta ferm ca azi are program de socializare cu prietena Cristina (salut Cristina!). Asta inseamna ca raman singur cu bundleofjoy-ul.

La 8 incepe programul obisnuit de curatat nas, vitamina, baie, uns cu diverse pomezi, imbracat in pijamale, pus in sac de dormit, lapte, somn.

La 8:35 ies victorios din camera copilului curat si adormit. Ma simt mandru de performanta mea si mi se pare ca sunt super dad (in alte stiri mai putin fericite, o tragedie de proportii a avut loc in capitala Belgiei, Bruxelles, unde, pe la 8 si jumatate vineri seara, mi-au murit laudatorii).

La un anumit moment dat apare si co-autoarea fericita dupa o seara de vorbit despre crosetat, diete, ustensile de bucatarie si alte subiecte in voga pentru fete. Eu raportez mandru ispravile si ne culcam fericiti.

Pe la 1:30 se trezeste fata. Ma duc la ea, o linistesc, o pun in pat. Adoarme. Adorm si eu. La 2 trezirea iar. De data asta se duce co-autoarea. Eu sunt undeva intre somn si treaz. La un moment dat vad ca o aduce pe Sofia in pat cu noi. Ma asez mai pe margine, imi zic: asta e, nu s-a linistit fata, se mai intampla.

A urmat o noapte furtunoasa.

Sofia se foieste. Nu asa, de doua-trei ori dupa care se linisteste. Nu. Se intindea pe mine. Dadea cu sutul in co-autoare. Se rostogolea. Se punea de-a curmezisul patului. Iar se misca. Iar se baga cu capul in fata mea. In tot acest timp ea dormea. Noi nu.

Dimineata ma trezesc chiaun de somn. In sufragerie co-autoarea terminase sa ii dea biberonu de dimineata bestiei foitoare. Ma uit urat la copil. Nu i-ar fi rusine cu foiala ei!

Pe un ton duios, co-autoarea se apuca sa imi explice mai exact ce se intamplase noaptea. Sofia se trezise din nou. Ea s-a dus sa vada ce are. Sofia era uda. Sacul ud. Salteaua uda.

Se uita plina de dragoste in ochii mei si imi zice: “Stii...ai uitat sa ii pui Sofiei scutecul aseara, dupa baie”.

Onorata instanta...

Idei la intamplare despre Austria - Romania

2009-04-02T12:14:00.004+02:00

- O sa sustin mereu ca la un moment dat Contra a fost printre cei mai buni fundasi dreapta din lume. O sa tin minte mereu minte ce meci a putut sa aiba in finala UEFA cu Liverpool (unul din cele mai frumoase meciuri din istorie, apropo). O sa tin minte si imaginea lui cu mainile pe fata, dupa meciul cu Slovenia (meci in care a fost singurul om capabil sa dea gol, un fundas dreapta, desi la final jucam cu 5 atacanti).

Ce am vazut insa in ultimele doua meciuri a fost dezastruos. Nici pe departe nu merita sa fie capitan de echipa. Nervos pe altii (sau poate pe propria lui neputinta), lent, incapabil sa dea o centrare cat de cat buna. Si, cel mai rau dintre toate, mereu parca cu doi metri in spatele unui austriac ajuns in pozitie de finalizare. Avea cele mai bune bilete la meci.

- Nu inteleg exact ce vrea sa joace Romania. Nu stiu daca vrea contra-atac (avea dreptate comentatorul ala de la proTV, duceam contra-atacuri ca in vremurile antice ale fotbalului) sau constructie. E ceva in mijloc, complet ineficient si care macina jucatorii in gol.

- Cocis nu este jucator de nationala. A avut doua ocazii mari de gol. La prima a scapat singur spre poarta, in 10 metri a fost ajuns de doi fundasi, cand el inca mai incerca sa isi puna mingea pentru sut. La a doua a tras cu ochii inchisi, intr-un fundas. Pe grafica austriaca era prezentat atacant. Eu l-am vazut numai la 40 de metri de poarta lor. Ce juca? Ce post era? Era atacant / mijlocas la inchidere?

- M-am saturat de greselile lui Tamas si ale lui Radoi. Macar de ar gresi si ar recupera cineva. Tamas e un specialist al datului pe langa minge (vezi meciul cu Italia, dar si aseara). Radoi e un nebun care sare la cap ca un kamikaze si nu se intelege cu ceilalti din jurul lui, pentru ca nu e ca la Steaua, unde toata lumea cumva il cunostea in imprevizibilitatea lui.

- Am vazut meciul pe net. Cand la un moment dat a aparut imaginea unui roman cazut pe gazon, vaitandu-se, nu stiam cine e dar mi-am zis : Mirel.

- Banel Nicolita trebuie sa invete odata sa alerge 3000m in continuu si sa-l dam naibii la Olimpiada.

- Cine e Max Nicu? De ce comentatorul PRO TV il vedea ca pe un fel de Ronaldinho tinut pe banca? Inteleg ca trebuia bagat mai devreme (oricine de pe banca aia trebuia bagat mai devreme), dar de la a face dintr-o atingere de minge, ca atat a avut, un fel de magie pe teren, e cale lunga.

- De ce sare mingea din jucatorii romani ca din coltul mesei?

- De ce schimbarile ofensive au fost facute dupa minutul 60 ?

- Mircea Sandu ar putea sa taie « domnisoarei » Raluca alocatia pentru jumatate de an si sa plateasca clauza de reziliere a lui Piturca. Ar fi o masura foarte populara.

- Bine, asta pana cand si-ar da lumea seama ca orice ar veni in locul lui Piturca ar avea aceeasi baza de selectie. Da, socant nationala Romaniei tot cu Marica si Banel ar juca. De ce? Pentru ca NU E NIMENI MAI BUN LA ORA ASTA! (a, si pentru ca au legaturi cu o anumita familie).

- Apropo de familie, de ce au fost nevoie de 70 de minute pentru a il muta pe Tanase pe stanga si a il scoate pe Bucur de pe teren?

- Cel mai bun comentariu de pe gsp: Piturca + Cocis = Iordanescu + Soava.

- Cea mai buna descriere a unui editorialist pentru “stilul” nostru de joc “sistemul în care închizătorii sunt gărzi de corp pentru fundaşii centrali, iar mijlocaşul ofensiv trebuie să acopere o zonă cât jumătate de teren”

- Cristian Tanase: baiatule, pleaca! Cat poti de repede! Oriunde. Preferabil in Franta, Spania sau Italia. Sa stii ca Penescu nu e cel mai bun om pe care il vei intalni in cariera ta.

Noi suntem romaaaani!

2009-03-30T10:17:00.003+02:00

Am primit de la o Monica leapsa cu cat de roman sunt. 46% doamnelor si domnilor. In curand cred ca nici nu o sa mai pun sacosele date de la magazin deoparte, in asemenea hal de dezradacinare am ajuns.

Sunt 46% român.
Testul zice aşa:

Ai tras un pic de răspunsuri pentru că nu vrei să ieşi ăl mai român dintre români. Ţi-e ruşine cu naţionalitatea ta. Speri să ai o slujbă de intelectual în altă ţară, dar te-ai duce şi la cules de portocale numai ca să scapi. Nu-ţi place când alţii flegmează pe stradă, dar arunci gunoaie pe jos. De 1 decembrie eşti ruşinat că ştii că e şi ziua mondială anti-SIDA. Nu dai şpagă pentru că nu ştii cum. (31 - 50 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Dau leapsa celeilalte Monici, precum si unei persoane deliberat sau extrem de feminina (daca mai citeste pe aici).

Nemuritoarele

2009-03-27T10:21:00.003+01:00

De departe cea mai buna stire de anul asta este povestea bosniacului care s-a enervat pe soacra si a vrut sa o omoare. Deja doar din asta putea fi numit un erou pentru toata tagma barbatilor, dar el a ales sa fie Superman. Sau Rambo. Omul nu a incercat sa omoare soacra cu un cutit sau cu o perna in somn asa cum visam cu totii. Nu.

Cu un lansator de rachete anti-tanc.

Cand nu a mers si a vazut ca soacra INCA mai traia, probabil a inceput sa creada ca are de a face cu o reincarnare a lui Rasputin. Asa ca a incercat ceea ce orice om normal la cap ar face. A incercat sa o omoare cu o pusca. Nu a mers nici atunci. Cred ca atunci s-a lamurit ca omoratul soacrei este imposibil si s-a dus singur sa se predea. Politistii au incercat cat au putut sa il scoata pe legitima aparare, dar a fost imposibil.

Concluzia: nevasta va divorta de el, soacra traieste, el va intra la inchisoare 6 ani pentru tentativa de omor.

Inca nu stiu daca stirea e reala sau e luat din scenariul ultimului film al lui Kusturica (nu am mai vazut-o prin alte parti), dar eu prefer sa cred ca traiesc intr-o lume in care asa ceva se intampla in realitate.

In ce hal a putut sa il aduca soacra pe bosniacul nostru (cred ca ii pot spune Al Bundicici) incat sa incerce asa ceva? E clar ca omul a avut posibilitatea de a alege. Cu ce o omor? Cu o pusca? Sau cu o racheta anti-tanc? Si a ales varianta a doua. Intre noi fie vorba, lansatorul de rachete nu e cel mai ergonomic si mai usor de manipulat obiect din lume. Arata cam ca aici. Sa incerci sa omori un om cu asa ceva inseamna ca nu il vrei doar mort. Il vrei bucatele. Particule. Il vrei disparut de pe fata Pamantului. Nu pot sa subliniez pe cat as dori, dar... E UN LANSATOR DE RACHETE ANTI – TANC. E facut sa distruga cel mai blindat vehicul terestru creat de om!

Bundicici va ajunge in inchisoare. Timp de 6 ani probabil va fi cel mai venerat om de acolo. Eroul local. Nu va avea deloc o viata rea. Oricum va fi mai sigur acolo, decat afara, unde soacra inca traieste. Si cred ca vrea si razbunare.

Prietena Silvia ma intreba oare cat ar fi luat daca ar fi reusit sa omoare pe soacra. Eu am raspuns: cred ca 10.000 de euro de la Primarie. Poate si cheia orasului.

Cea mai rea parte a acestei stiri este ca inca odata ni se confirma ca soacrele sunt nemuritoare...

Baggy jeans

2009-03-18T16:54:00.000+01:00

In ultima vreme bag de seama ca pantalonii sunt unul din subiectele fierbinti ale blogului meu. Apropo, stiu ca toti cei 5 cititori ai mei ... A, nu. Ca wifey stie deja. Stiu ca toti cei 4 cititori ai mei stau cu sufletul la gura ca sa afle ce s-a intamplat pana la urma cu intreaga cruciada a pantalonilor explicata aici. Am gasit pana la urma pantaloni. La H(itler)&M(ussolini).

Problema mea in perioada asta e cand vad cate un copchil cu pantalonii in vine. Moda aia aparuta prin inchisori in SUA, cand detinutii nu au voie sa poarte curele, deci pantalonii le stau undeva pe la jumatatea fundului.

Azi mergeam pe strada si vad un copchil de vreo maximum 15 ani, cu o piele extrem de alba, cu o fata de om care nu a vazut niciodata o femeie dezbracata decat digital sau pe hartie. Purta niste blugi care aveau turul undeva sub fund. Pe scurt, m-am trezit ca ma uit la un copchil in boxeri cu patratele in mijlocul strazii.

De ce? Care e motivatia? Crede baiatu ala ca fundul lui slabanog in niste chiloti penibili va da pe cineva pe spate?

E vreo femeie atrasa de asa ceva? Sta asa ea in casa si zice: „barbatul meu ideal e inalt, misterios, cu ochi albastri si NEAPARAT poarta blugi cu turul in jurul genunchilor!”.

Olimpiada 2012

2009-03-11T10:31:00.004+01:00

Sambata, la New York, va avea loc un eveniment deosebit de important pentru soarta intregii omeniri.

Campionatul american de dans la bara 2009!

12 din cele mai bune dansatoare din SUA se vor intrece intr-o competitie de proportii epice. Concurentele au nume care mai de care mai interesante: Jessalynn, Brynlyn, Michula, Alethea sau Jenyne.

De departe concurenta mea favorita este Sarah Cretul. Un nume predestinat pentru meseria de dansatoare la bara. E de origine din Romania si vine din celebrul oras Transilvania!

In plus e si detectiv paranormal (vanator de fantome). Tot ce mai lipseste e ca la telefon sa aiba ca sonerie: Who you gonna call... GHOSTBUSTERS!

Cel mai interesant este ca Federatia americana de dans la bara incearca sa faca din dansul la bara un sport olimpic. Dar chiar va rog!

Eu unul abia as astepta sa aud vocile incordate ale lui Topescu si Andreea Raducan in timp ce la bara evolueaza Alina Plugaru (scuze, nu stiu nici o dansatoare romanca la bara): “stilul sau de a prinde bara in partea superioara a impresionat in calificari. Haide Alina! Coborarea siiii ... STAI! ZE-CE!!!”.

Urmand apoi sa vedem imagini cu Alina plangand in timp ce se ridica steagul national. Desigur, cele mai mari rivale vor fi ucrainiencele, rusoaicele si unguroaicele.

Chitara mea

2009-03-09T16:54:00.002+01:00

Am gasit clipul meu preferat de pe youtube la ora asta din pura intamplare. Doua saptamani am ramas fara wifey din motive sesiunice. Asa ca, impreuna cu vlastarul tanar al familiei, am intampinat-o cu mare drag pe doamna mama mea pe la noi. Pentru a tine copilul linistit, mama a gasit o solutie absolut neasteptata. Fuego. Il stiti. E baiatul ala care place oamenilor de peste 45 de ani, pentru ca este complet neagresiv, nu e emo, nu e roacher, nu da din fund pe scena, etc.

Clipul are 4:08. 248 de secunde pline de sublim. Sunt extrem de putine clipuri care reusesc sa te incante pe toata durata lor. Inca de la inceput mi-am putut da seama ca sunt in preajma a ceva extrem de special, cand am vazut ca Fuego era imbracat ca Vadim, mai putin ochelarii de Elvis. Dar mai bine sa o luam pe rand:

00:00: Se aude un fel de tiuitoare dupa care incepe un remix dupa Dan Spataru si al sau „Sa cantam chitara mea”.

00:01: Fuego e in alb, ca Vadim, dupa cum ziceam mai sus. Si invita lumea la aplauze. In spate sunt tot felul de pancarte ca cele pe care le pot vedea pe margine la meciuri de fotbal. Scrie mare MATRIX pe una. Pe alta „Cumparaturi fara egal”

00:12: Fuego zice cu o voce ca a celui care anunta ca s-a furat mireasa: „Puteti sa si dansati!” Dupa care danseaza chiar si el, cu o miscare de pas lateral perfectionata de orice barbat inca din clasa a VIa.

00:30: Public in delir.

00:56: Dupa ce termina prima serie de „tra la la”, Fuego bate un fel de toba imaginara in aer, dupa care ataca a doua strofa.

01:02: Camera merge pe margine si ne arata publicul. Femei intre doua varste si copii mult sub 16 ani.

01:10: Camera se opreste pe o fata care nu pare sa vrea sa fie filmata la un concert al lui Fuego.

01:15: Fuego puncteaza refrenul cu o miscare d’Artagnan-ica (tocmai am inventat cuvantul asta) din poigne!

01:16: Motivul care m-a convins sa scriu acest blog. Doamna e nepretuit. She rocks the song!

01:32: Camasi cu maneca scurta, cu motive florale. Ah... feminitatea romaneasca la 45 – 50 de ani!

01:56: si-mpreuna cu EaAaAaAaAAA!

02:35: Fuego simte melodia pana in adancul sufletului.

02:40: EHEEEEEEEEEEE EPA

02:53: Recunosc, aia mica e simpatica. Tac-su nu.

03:18: Publicul in continuare in delir

03:27: Fuego, intr-un acces de testosteronitate (si pe asta l-am inventat acum) loveste cu pumnul in aer

03:34 Fuego termina cantecul intr-o miscare foarte asemanatea cu cea a lui Elaine Benes cand danseaza.

03.39 Vocea lui Fuego bubuie inca odata, a capella, luand-o iar de la inceput cu refrenul. Invita si publicul sa i se alature.

03:46 Foaaarte artist profesionist in slujba publicului, lasa vocea mai usor, ca sa lase publicul sa ii ia locul... Dupa care dirijeaza lumea din lateral asa, vaudeville-ic

03:53 Clatiti si repetati.

03:58 Hai cantaaati, la TECUCI ce frumoasa-i draaaaagosteaAaAaAaaaa.

Tecuci are ceva amuzant in insasi denumirea lui. Cand e bagat si intr-un cantec asa, dintr-o data, factorul de comedie involuntara depaseste orice asteptari.

04:07 Si cand crezi ca s-a terminat, mai prinzi asa o secunda in care Fuego urmeaza sa atace o piesa din repertoriul popular, unde tecucenii (tecucenenii, tecucienii?) urmeaza sa sarbatoreasca cu joc si voie buna, alaturi de traditonalele bucate romanesti: bere, friptura si cartofi prajiti.

Cortina

Aproape ca se ridica la nivelul lui „Atomik Harmonik” si ale sale gagici porno (analizat mai in detaliu aici). Aproape.

Doua stiri

2009-02-25T16:29:00.001+01:00

1. Emil Boc si-a angajat nepoata la Guvern.

Raspunsul Guvernului (printre altele): E ruda de gradul 5.

Si asta face ca situatia sa nu para a fi nepotism? E ca la casatorie? Daca e peste un anumit grad e permis? Are acelasi nume ca premierul. Chiar nu se astepta sa apara discutii? A intalnit-o din intamplare pe coridor la Guvern si a ramas socat ca a gasit-o pe nepoata lui acolo?

2. Groază! KFC şi McDonald-s îşi omoară clienţii (apropo, nu mancati cand cititi)

Intai am zis ca e un PR negativ al unei companii care nu mai are idei pentru cum sa ii creasca cota de piata. M-am lamurit ca e asa cand am vazut ca McDonald’s nici macar nu apare in continutul articolului, dar e scris cat se poate de mare in titlu.

Dupa aia am citit ce scrie pe acolo si am avut si eu o intrebare. Daca tipul asta care scrie o scrisoare despre ce se intampla la KFC e atat de plin de moralitate incat denunta acum tot... de ce naiba juca fotbal cu chifle, scuipa in mancare si ce mai zice pe acolo ca facea?! De ce a stat 9 luni acolo, daca era atat de indignat? Ce vina are KFC daca asta care lucra acolo se comporta ca un animal cu mancarea? Impreuna cu colegii lui cu tot?

Nu apar lanturile de fast-food. In nici un caz nu sunt niste companii nevinovate, care nu isi merita astfel de critici. Dar ce face mesteru asta (si anonim) e o porcarie. KFC e vinovata ca nu isi schimba uleiurile in care prajeste mancarea. Asta da. Dar sa acuzi compania ca TU scuipai in ce ii dadeai clientului e nesimtire.

Casa de pensii

2009-02-23T17:24:00.003+01:00

CNPAS e un loc mitic. Ne-am lovit de el cand wifey a trebuit sa isi faca un card de sanatate, obligatoriu pentru a te asigura in afara. Nu s-a putut. Nu azi. Azi nu e program cu publicul. Nu e azi baiatul care stie cum sa lucreze cu calculatorul.

Tot ce mai lipsea era ca pe wifey sa o ia intr-o dimineata niste autoritati neidentificate, sa o aresteze fara a da un motiv clar si singura scapare sa fie obtinerea cardului de sanatate. Oare unde am mai citit eu ceva de genul asta?

Pana la urma situatia a fost rezolvata cu o banala shpaga. Mica, as zice.

Imaginea de sublim al autoritatilor de stat pe care o am asociata cu CNPAS mi-a fost recent confirmata de urmatorul comunicat aflat pe site-ul institutiei:

“Din cauza afluenţei de solicitări privind depunerea dosarelor în vederea obţinerii certificatelor de atestare aplicabilă E 101 (formularelor de detaşare), pentru persoanele care urmează a fi detaşate sau a desfăşura o activitate determinată pe teritoriul unui alt stat membru, ne vedem nevoiţi să restrângem, începând cu data de 29 ianuarie 2007, programul de lucru cu publicul, după cum urmează:

MARŢI: 10.00 – 14.00

JOI: 10.00 – 14.00

Vă mulţumim pentru înţelegere.”

(Comunicatul este cat se poate de real)

Parca vad scena:

„Sefu’, cred ca ieri am avut 200 de cereri! Ce ne facem cu astia? Ca tot vin peste noi !”

„Ba da’ prosti sunteti! Tot eu sa va scot din rahat! Fiti atenti acilea: nu mai tinem deschis! Ia sa ii vad io pe capsunarii aia cum mai fac rost de carduri daca nu au la cine, ha ha ha!”

„Vaaaai, sefu! Vedeti, de-aia ati ajuns asa sus! Sa traiti!”

„Hai, lasa, lasa!. Ia mai bine intreaba la financiar, vezi cand intra banii.”

Iar acum serios: e cineva care sa scrie un comunicat de presa in acea institutie astfel incat sa nu para ca toata directia este formata din incompetenti?

The brotherhood of the static pants

2009-02-16T11:50:00.000+01:00

In week-end a trebuit sa ma duc sa achizitionez un rau necesar. Pantaloni. Blugii sunt vazuti cam ca imbracaminte de concediu unde lucrez. De costum m-am saturat. Am zis sa imi iau si io niste pantaloni care sa nu fie nici blugi si nici de costum, si sa ma imbrac si eu cum am vazut ca sunt unii prin gichiu (bine, fara a da 300 de euro pe ei, asa cum chiar fac cei de prin GQ).

Ma duc ca un consumatorist si imperialist ce sunt la Benneton si Springfield (dupa ce deja am incercat si Dockers). Stau vreo 2 ore sa probez pantaloni (un fel de mega maraton al pantalonilor). Evident ca nu imi iau nimic.

Ce cautam eu se pare ca s-ar numi “chinos” (doamnelor si domnilor, consilierul meu in moda, wifey!). Problema e ca producatorii de chinos zic asa. Daca esti barbat trebuie sa ai urmatoarele caracteristici:

- daca porti masura 48, automat ai o burta apreciabila. Daca nu ai, pantalonii arata de parca ar fi pentru gravide.
- ai picioare strambe. Astfel incat sunt largi. Suficient de largi pentru a misca o barca de dimensiuni apreciabile daca ii legi de catarg.
- nu ai solduri. Astfel incat croiala pare sa semene cu niste pantaloni de uniforma din primul razboi mondial (ma rog, e posibil sa fi exagerat doar un pic cu poza).
- esti anorexic. Nu se gaseau decat pantaloni masurile 38, 40. In Belgia. Tara cartofilor prajiti si a berii.

Week-endul viitor deja am fost anuntat ca incerc la Zara, H&M si Celio.

Kill me now.

Live blog Cosmo

2009-01-25T09:00:00.004+01:00

Prietena Monica anticipase momentul asta acum ceva timp (sigur, intre timp a sters blogul ala). Si aceeasi prietena Monica mi-a spus ca imi va trimite revista Cosmopolitan, editia din Romania, ca sa pot face blogul. Nu a trimis nimic. Noroc cu mama, care a venit astazi intr-o vizita/sesiune de baby-sitting de doua saptamani si a adus reviste.

Inainte sa incep, mai vreau sa zic ca ideea de live blog cu revista Cosmopolitan mi-a venit citind-o pe Simona Catrina (poate cea mai buna jurnalista din revistele scrise in Romania).

Sa incepem.

Coperta: o domnisoara blonda, cu rochie rosie. Diana Dumitrescu. Cine e Diana Dumitrescu? Abia astept sa ajung la articole foarte promitatoare ca: "Esti o iubita de gasca?" sau "Dieta pentru o minte brici".

Pagina 10. Una din cele mai aberante rubrici din orice revista pentru femei este cea in care cititoarele scriu la redactie. Despre Cosmo, Anca M. zice: "sunteti singura revista care imi satisface setea de lectura. Sunt studenta la Comunicare". Inteleg de aici ca ea in general comunica, nu citeste.

Letitia zice "Pot sa spun ca e o placere sa te am in mana luna de luna de cand ne-am cunoscut." Banuiesc ca despre revista vorbea.

De la Cristina R am aflat si target-ul Cosmo. Ea povesteste ce sacrificiu imens a facut luand revista si tinand-o in ghiozdan, pentru a o citi abia acasa. Estimez 15 ani.

Pagina 13. Cosmo zice ca arderea deseurilor menajere la gramada, in curte, nu e deloc recomandata! La naiba, trebuie sa o chem repede pe wifey, care a plecat in spatele blocului cu un harlet, o bricheta si un sac cu gunoi.

Pagina 15: Diana Dumitrescu este, evident, Regina. Din cea mai noua si de succes telenovela, Regina. Cum naiba mi-a scapat?! Mai ales cand se pare ca exista o scena in care in Regina se arunca cu cutite!

Pagina 16: Reginei i se pare ca sa joci in telenovele este mult mai complex decat la teatru sau film. Parerea mea e ca are dreptate. Toata lumea stie actorii din telenovele, spre deosebire de prostii aia din filme si teatru. De fapt, banii aia grei si celebritatea nu sunt in filme. Iar teatru, sa fim seriosi, oricine de pe strada poate sa joace acolo. Si cand se arunca cutite in cineva intr-un teatru? Uite, inca un motiv clar pentru complexitatea telenovelelor: partenerul ei de scena trebuia sa se miste astfel incat sa nu i se vada sanii Dianei. Asta inseamna actorie! Diana spune si ce ar face pentru a rezolva problema traficului in Bucuresti "sa fie parcari subterane si supraterane peste tot.". Asta rezolva problema traficului cam cum construirea unei camari mai mari in apartament te-ar invata sa gatesti mai bine.

Pagina 17: Mesajul Dianei pentru fetele COSMO "Be smart. Be sexy. Be COSMO". Imediat dupa, Coty a cerut banii pentru copyright-ul sloganului de la parfumul B U.

Pagina 20: Cu un grafic foarte high-tech, Cosmo a reusit sa defineasca propria viziune despre barbati: sani, fotbal, fund, filme de actiune.

Pagina 21: e un tip cu o geaca lucioasa, cu guler de blana si cu captuseala roz. Wifey zice ca ii mai trebuie o caciula de enot. Eu zic ca e extrem de gay. Cosmo zice ca e sexy.

Pagina 23: Bailey's imi zice sa imi ascult buzele. Dupa un minut m-am plictisit. Nu se auzea nimic.

Pagina 24: Cosmo imi spune sa nu ii vorbesc lui wifey in pat ca un protagonist al unui film porno cu buget redus. Probabil ca daca ar fi un dialog de film porno cu buget mare (am vazut eu ca exista o varianta porno la Piratii din Caraibe) ar fi acceptabil.

Pagina 25: Halle Berry zice: Pentru mine, un barbat este ca cireasa de pe tort. Dar tortul meu e la fel de bun si fara cireasa." E genul de replica pe care o spune un batran maestru de arte martiale. In loc de "barbat" zice, de exemplu, "samurai" si dintr-o data replica suna foarte cool. Mai ales daca la sfarsit maestrul are si un ras superior.

La pagina 26 e un mini articol despre Jason Donovan… Alo, Cosmo, fetele de 15 ani habar n-au despre cine e vorba! Ce urmeaza, articole despre Richard Marx sau Glen Medeiros?

Pagina 28: Cosmo are o initiativa laudabila (serios acum). Recomanda, pe langa filme si cd-uri extrem de comerciale, si expozitii la muzee sau un audiobook pentru Stapanul Mustelor. O treime de pagina din Cosmo care nu e inutila. Sigur, pe pagina 29 se revine la Britney Spears…

Pagina 30: Calul nostru preferat, Sarah Jessica Parker!

Pagina 36: Vad ca stilul ciobanului mioritic incepe sa fie la moda. Habar n-avea alde barbatu lu Vitoria Lipan ca Dolce & Gabbana isi va gasi inspiratia din lumea stanei.

Pagina 41: Nivea SOS! Si pielea uscata nu mai striga dupa ajutor. Pai poate vorbeste cu buzele Baileys.

Pagina 44: Se pare ca exista o regula care zice "prea multe accesorii sunt … prea multe". Ce sa zic… e bine cand e bine.

Pagina 52: Pozitia de dormit ne afecteaza parul! Apa e uda! Cand esti fericit, e bine!

Pagina 54: Sexy motherpucker. Cosmo zice ca e un gloss de buze care mareste buzele de 10 ori. Persoana care a scris tampenia asta, chiar nu si-a dat seama de ce a scris acolo? De 10 ori? Cum o sa arati atunci? Ca Oana Zavoranu incrucisata cu o camila? Pe ambalajul produsului scrie ca exista niste microsfere care se maresc de 10 ori la contactul cu apa. Dar asta presupune sa si citesti ce scrii.

Pagina 55: titlu mare: Cum sa iti faci ochii fumurii. Am cateva idei. Da foc la casa si stai acolo pana vin pompierii. Baga-te cu capul in semineu. Calatoreste in timp si plateste la stat fumaritul. Exista n variante.

Pagina 56: "In ultima vreme, ochii mei sunt foarte incercanati, iar dungile negre sunt tare greu de acoperit. Ce sa fac?" Du-te si culca-te!

Pagina 64: "Saruta-l pe nas. Narile i se vor incorda si i se vor umfla, impiedicandu-l sa respire asa cum trebuie. Sa nu te mire ca va incepe sa respire pe gura."

Nu te opri si in acelasi timp cu mana dreapta acopera-i gura. Sa nu te mire in cateva minute va capata o culoare violacee.

Pagina 66: Se pare ca sistemul nervos se comporta ca un agent de circulatie pentru creierul meu. Ii cere permisul si talonul. Incepe sa il citeasca. Isi da chipiul pe spate. Se scarpina in cap. Ii zice ca nu a incetinit inainte de trecerea de pietoni, dar il lasa pentru ca e prima abatere.

Pagina 70: fetelor, aveti grija ca barbatilor sa nu le trimiteti SMSuri cu mai mult de 2 propozitii. Mintea lor neanderthaliana in nici un caz nu va putea sa proceseze toata aceasta informatie. Daca merge pe strada in timp ce primeste un astfel de mesaj, probabil ca se va opri in loc, se va apuca cu mainile de cap si va incepe sa urle catre cer.

Pagina 73: pentru a cuceri barbati, Cosmo zice sa te duci intr-o zona de trafic intens. Pentru fetele din Bucuresti e simplu, e o intersectie numita "Trafic greu", dar cele din provincie ce fac?

Pagina 75: "Observa daca si el iti imita gesturile; in cazul in care o face, e semn ca te place." Sau esti in fata custii maimutelor la ZOO. Sa remarcam insa si rima autorului, care a dorit sa ofere aici o imagine a unei iubiri cu mari sanse de reusita. Sau nu.

Tot aici, dar mai jos, "comportamentul tau neobisnuit va stimuleaza amandurora neurotransmitatorul de la nivelul sistemului nervos, dopamina". Pe langa faptul ca "Neurotransmitator" e un nume perfect pentru un copil rrom, daca ambii au numai UN neurotransmitator, inseamna ca sunt undeva la nivelul unei meduze. Dar banuiesc ca pentru traducatoarea de la Cosmopolitan (ca jurnalista nu e) dopamina e un fel de antena pe care o are toata lumea undeva, pe la nivelul vertrebrei lombare 5.

Pagina 77: "Un nou studiu loveste cu un crud adevar: partenerii dintr-un cuplu calca pe… norisori pufosi si roz doar in primii doi ani, sase luni si 25 de zile din relatie. Dupa aceste aproape 1000 de zile de convietuire fericita din cale afara, se instaureaza regimul certurilor, spun ei. Adaptand statistica la povestea noastra, inseamna ca dupa ce acest termen a expirat, rost de sex nu prea mai e… Insa, cu toata criza economica pe care o traversam, dragostea chiar trece prin stomac".

Avem urmatoarele: o referinta la un studiu obscur (nici macar celebra "specialistii germani"). Introducerea gratuita a sexului in ceva ce nu a vorbit de asta (un fel de: afla cum e in pat dupa felul in care isi pune sosetele!). Aparitia crizei economice ca in celebra zicala: Buna ziua, avem bors, am venit sa iau toporul. Totul concluzionat cu un proverb din batrani care nu are NICI o legatura cu nimc ce a fost mai sus. Doamnelor si domnilor, COSMO (Dana Ruxandra Panghe)!

A, intotdeauna sa aveti incredere intr-un psihoterapeut care isi da adresa de mail (de pe yahoo) in Cosmopolitan. Oare da consultatii si pe messenger?

Pagina 80: Teodora Tirca ne zice in primul paragraf despre cat de bine ar fi daca "iubitului" i-ai taia 20 de ani si l-ai educa si trasforma in barbatul pe care il vrei. Totodata asta ar insemna si de la 10 ani in sus pentru pedofilie, dar astea sunt detalii.

In rest sunt oferite sfaturi care duc miscarea feminista in urma cu vreo 45 de ani (ii calci, mergi cu el la mama lui fara discutii, lasa-l sa munceasca si adu-i cafeaua fara cuvinte)

Pagina 83: "Am o relatie de un an si jumatate cu fostul iubit al celei mai bune prietene ale mele, dar ea nu stie.". Sfatul meu ar fi sa te gandesti serios daca aia e cea mai buna prietena a ta.

Pagina 97: pentru a debloca un fermoar trebuie sa folosesc frictiunea generata de un sapun sau o mina de creion. Asta suna ca un episod din McGyver, cand ala cu o pisica, o sfoara si un tub de otel facea un ciclotron. Plus ca nu mi-e clar cum e cu frictiunea la sapun.

Pagina 98: cum sa folosesti hartia igienica daca nu ai tampon. O foarte buna cura de slabire, avand in vedere ca dupa ce am citit cum, foamea mi-a disparut istantaneu.

Paginile 100 - 101: doua pagini intregi de revista cu tema: cum sa iesi cu bine dintr-un moment in care te contrazici cu cineva. Sunt 6 paragrafe imense care contin aceeasi idee: "fii diplomata".

Pagina 106: Roxana Cioriia ne spune despre cum au barbatii al saptelea simt pentru a detecta disperarea femeilor. Am verificat, nu se zice nicaieri de al saselea. Probabil ca e cel de la masina de spalat Whirlpool.

Pagina 109: Cosmo recomanda "foarte mult ovaz - "harna"pentru neuroni". Anca Rusu nu si-a luat "harna" pe luna asta.

Pagina 115: ca sa nu ai parte de o trezire cu ochii bulbucati de la o crema (?!) nu iti lua rujuri, creme, parfumuri pana nu le-ai testat 2-3 zile in prealabil. Am incercat asta, dar in a treia zi de intrat in magazin sa ma dau cu parfum, mi s-a zis sa nu mai intru pe acolo…

Pagina 116: Ana Maria Prunariu sfatuieste fetele disperate de cautarea unui loc de munca sa se relaxeze. Asta e ca Shania Twain care dupa ce a castigat milioane de dolari prin orice metoda a facut un cantec prin care ne spunea ca banii sunt rai si lumea e corupta.

Pagina 119: Titlu: "Pasi mici catre un faliment sigur." Nu, multumesc. E OK.

Pagina 122: O poza cu Ana Maria Prunariu. Eu si wifey stim acum cum arata cea care ne-a facut seri intregi sa radem. E un moment emotionant in familia noastra. S-a lasat cu servetele…

Pagina 124: "Cheap but chic este noul posh. Smart economy + mix&match = stil suuuper creativ si original." Deci la Cosmo autorii nici macar nu se mai chinuie sa mai traduca textele.

Pagina 125: "chiar vorbeam cu Gianina Corondan despre recession chic si creativitatea in moda, si mi-a spus ca nu s merita sa dai o caruta de bani pe haine sau accesorii exagerat de scumpe."

Avem o autoare care se lauda ca stie pe cineva relativ cunoscut (indeosebi pentru ca prezenta meteo la PRO TV). Avem virgula pusa aiurea inainte de si. Avem un verb care nu are forma reflexiva (nu are nici un sens sa zici "se merita"). Avem greseli de tipar. Doamnelor si domnilor, COSMO (Roxana Cioriia)!

Pagina 126: Chiar pe pagina urmatoare ni se zice despre cum condimentam limbajul nostru ca sa parem mai grozavi. Ana-Maria, zi-i si Roxanei, pentru ca se dadea grozava cu romgleza.

Pagina 132: redactorul sef adjunct al revistei Story zice ca avem nevoie de vedete asa cum oamenii aveau nevoie de zei in Antichitate. Parca vad titlurile: Hera vazuta la cumparaturi in oras. Hefaistos, o vrei pe Atena? Apollo si noua lui cucerire, o nimfa blonda si misterioasa.

Pagina 143: Cica pe la sfarsitul lunii septembrie, wifey va avea probleme cu somnul. Neptun e de vina! Eu tin sa contrazic pe Cosmo. O chestie mica de 12-13 kg e de vina!

Pagina 152: Lumea boema in viziunea Cosmo presupune sa te stai pe tocuri pe buturugi.

Pagina 162: Iar future disco sa ai efecte luminoase ieftine

Pagina 165: Ce pot face ca sa nu mai am scalpul aspru si uscat? Spala-te!

Pagina 166: "Parul meu e mereu turtit dupa ce imi scot basca. Cum sa previn asta?" Evident, nu purta basca.

Pagina 167: sa citesti Cosmo e ca si cum ai fi un doctor. Inveti mereu. De exemplu, se pare ca matasea e un material neprietenos. Bumbacul se pare insa ca da din coada cand te vede si iti aduce papucii seara, cand vii acasa.

Pagina 173: (ziceti mersi ca am sarit atat, la 172 se discuta despre secretii si infectii) Un subiect despre care chiar vroiam sa citesc: "Cum se comporta sanii tai intr-o luna". Probabil ca in ziua de salariu sunt foarte fericiti si se duc la club. Cu o saptamana inainte de salariu, insa, sunt deprimati si abia ii convingi sa iasa din casa.

Pagina 180: In zilele libere cica sa stai sa bei cafea la TV. Astfel iti va fi mai usor sa dai piept cu lumea de afara. Hmmm… Dar daca sanii vor altfel?

Pagina 183: O poza cu niste cladiri albe cu vreo 20-30 de etaje. Pe poza scrie: "nu, nu este New York!!!" Serios? Adica… Intr-un articol despre Singapore nu e o poza cu New York?

Pagina 186: Pentru ca m-am certat de prea multe ori cu wifey pe tema lucrurilor exagerat de scumpe, o sa zic doar produsul si pretul, fara alte comentarii: Un cuier despre care am crezut prima oara ca e o pernuta de ace costa 21 de milioane.

Pagina 188: Gadgeturi fierbinti. Scoate-le repede din priza! Sa nu faca scurt!!

Pagina 190: Cosmo zice ca daca ai o problema intr-o relatie, ai doua optiuni: fie te desparti, fie discuti despre asta. Adanc. Adanc…

Coperta 3: o tipa care are inele peste manusi. Sunt curios cine a crezut ca asa ceva va face femeile sa ia inele de la Sevda.

A luat ceva timp, dar "s-a meritat".

THE END

Mozart

2009-01-12T10:36:00.003+01:00

Am vazut azi intr-un ziar ca Marius Moga, acest nou Horia Moculescu al Romaniei, s-a inspirat (aiurea, ca inceputul melodiilor suna fix la fel) din "repertoriul international" pentru o piesa care participa la selectia pentru Eurovision.

Nu e nici primul si nici ultimul care plagiaza. Nu cu asta am o uriasa problema. Dar declaratia lui asa cum este in Click mi s-a parut absolut geniala.

Ca sa marim un pic suspansul mai zic ca piesa plagiata e "Hey, Mickey!", aparuta in 1979.

Citam din micul Marius Teicu: "Eu m-am născut în ’81. Pot spune cu mâna pe inimă că am compus melodia în urmă cu trei luni, când eram cu fetele, în studio."

Domnu' Moga, si eu m-am nascut dom'le in '81. Numai ca uite, eu auziem de Hey, Mickey. Am auzit de muzica aparuta si mai devreme de 1979. Da, stiu, e incredibil, dar a existat muzica si inainte de anii 1950 (care la micul Florin Bogardo deja e preistorie). Acum nu sunt sigur, pentru ca nu sunt izvoare, dar e posibil sa fi fost ceva asemanator muzicii (probabil gen zgomote guturale) si in secolele precedente. Cu siguranta nu se ridica la nivelul unor capodopere ca "Oficial imi merge bine" sau "Beijo Uh La La", dar ceva ceva tot era acolo.

Dar chiar, daca omul nu stie de muzica facuta inainte de 1981, dar are porecla "micul Mozart", oare ce o fi crezand ca inseamna? Vreun pictor obscur?

Despre indemnizatie si alti demoni

2008-12-31T07:43:00.001+01:00

Guvernul a luat recent decizia de a plafona indemnizatia acordata de stat pentru cresterea copilului. Sau asa cum o numesc multi care uita ca tatii sunt si altceva decat masini de adus bani acasa sau animale ale unei specii careia nu ii pasa de puii proprii: indemnizatia pentru mame.

In ultimele zile m-am tot uitat pe diverse bloguri si comentarii asupra unor articole de pe Hotnews pentru a vedea opinia "poporului". Am vazut orice, de la dovezi clare ale existentei comunismului in Romania (pai cum sa primeasca unii mai mult si altii mai putin? Astia vor sa se imbogateasca facand copii!) pana la niste liberali extremisti (care cu siguranta nu au copii) care cred ca ar dori ca femeile gravide si copiii mici sa fie mutati pana pe la 18 ani (16 ani pentru fetele bune, probabil) prin Siberia pe undeva.

Si pentru ca pare ca toata lumea are o opinie, hop si eu.

Toata lumea care se cearta pe tema stabilirii unui plafon pentru indemnizatia pentru copil cumva nu vede padurea de copaci. Sigur ca a primi mai mult de 8 milioane este foarte bine. Sigur ca banii astia ii vor face pe unii sa se gandeasca virgula ca ar putea avea un copil in viitorul mai mult sau mai putin indepartat. Pentru mine insa, care deja am copil de un an, deci oricum nu beneficiez de suma marita, problema se pune: si dupa ce copilul face 2 ani, ce fac?

Sistemul de crese este practic inexistent. Gradinitile de stat sunt demult depasite ca si capacitate. Ca sa iti dai copilul la una trebuie sa cunosti pe Cici, care stie ea pe Mimi, care il cunoaste pe Gigel care e insurat cu o educatoare de pe acolo. Gradinitele particulare costa cu mult mai mult decat facultatile particulare, de exemplu (si sunt la fel de depasite ca si capacitate).

Nu exista agentii serioase pentru baby-sitting. Cel mai probabil ai "norocul" de a nimeri peste o femeie de 60 de ani care iti va creste copilul ca atare (lasa ca e buna si bataia la timpul ei! Normal ca i-am dat un kilogram de bomboane, pentru ca e mic(a) si pofteste!) sau va ignora nevoile copilului pentru a nu pierde ultimele aventuri ale Mariei Fernandolina.

Dupa ce trecem de partea sa zicem institutionala, apare problema sociala. Nu sunt primul, nici ultimul care are impresia ca majoritatea romanilor urasc copiii mici. Orice familie care merge cu copilul mic in supermarket-uri sau in mall-uri este privita cu teama si dispret de cei din jur. Copiii deranjeaza. Plang, isi fac nevoile peste tot, sunt incontrolabili. Pe o scara a tolerantei cred ca sunt plasati undeva mai jos de caini si mai sus de cersetori.

O lista departe de a fi comprehensiva include: absenta locurilor de schimbat copiii, absenta scaunelor pentru copii mici in restaurante, absenta rampelor pentru carucioare la intrarea pentru practic toate locurile unde ai putea merge (si m-am convins ca Bucurestiul are niste borduri al naibii de inalte), ideea ca o femeie ramasa gravida este o povara pentru companie, o piata de produse de puericultura extrem de slab dezvoltata, alimente pentru copiii foarte mici (pana la un an) foarte proaste si foarte scumpe, lipsa oricarei culturi cu privire la necesitatea scaunelor de masina.

In ce priveste banii propriu-zisi, toti cei care acum tipa ca trebuie sa plateasca din impozitele lor pentru cresterea copiilor nu isi dau seama ca vor depinde fix de munca si impozitele platite de acesti copii peste 20-25 de ani. Uita ca vor avea la randul lor 65 de ani la un moment dat. Moment in care vor dori pensii care sa le asigure un trai decent, ingrijire medicala gratuita etc.

Populatia activa e in scadere, mai ales din cauza migratiei. Sporul de natalitate e pe minus de aproape 20 de ani, deci procentul de populatie care va sustine sistemul de asigurari sociale va fi din ce in ce mai mic. Si nici nu vreau sa intru intr-o analiza a componentei populatiei active peste 25 de ani (o sa zic doar atat: cei mai multi copii se nasc in zonele sarace).

A creste indemnizatia e doar un prim pas. Daca la nivel de stat se doreste, asa cum o cerea si presedintele Basescu anul trecut, ca romanii sa faca mai multi copii, e nevoie de ceva mai consistent decat maximum 4000 de RON. Sa nu se inteleaga gresit. Mi se pare o masura foarte buna. Este evident un progres fata de cei 800 de RON acordati in prezent. Chiar avem unul din cele mai protectioniste sisteme din Europa, mai ales datorita perioadei de aplicare de doi ani. Adica foarte mult, daca ne uitam la ce ofera alte state europene. Apropo de asta, daca tot se doreste o rata de angajare mai mare a femeilor si intentia initiala era ca sumele sa nu fie plafonate, de ce nu s-a limitat mai degraba acordarea indemnizatiei la un singur an? E clar ca e mai fi greu sa revii la servici dupa doi ani concediu de ingrijire a copilului decat dupa un singur an. Problema ar fi, din nou, ce faci cu copilul la un an? Unde il duci?

Imi vine in mint tot felul de masuri care ar putea fi luate pentru a facilita accesul cu copii mici peste tot unde doresc parintii sa mearga. Sigur, ar mai trebui ca dupa ce sunt luate pe hartie sa fie si aplicate, ceea ce nu-i chiar de la sine inteles. Am inteles, de exemplu, ca legislatia romana cere ca angajatorul sa asigure un spatiu de alaptat pentru mame. Nici in institutii de stat nu exista asa ceva, daramite in firme.

Presupunand, totusi, ca statul roman s-ar decide brusc sa sprijine cresterea copiilor si altfel decat aruncand ostentativ cu bani inainte de alegeri, probabil ca, dupa un timp, am incepe sa vedem copii mici si in alte parti decat in parc. Parintilor le-ar fi mai usor sa se descurce si, poate, nu s-ar mai opri la un singur copil (sau doi, in cel mai bun caz). Non-parintii s-ar obisnui sa vada copii peste tot, chiar daca plang, tipa si trebuie schimbati de scutec. Si ar accepta ca e nevoie de acesti copii pentru ca societatea sa mearga mai departe.

It's a Festivus miracle!

2008-12-26T15:20:00.001+01:00

E 23 decembrie, seara. Seara in care are loc traditionala cina de Festivus in familia Constanza.

Cam pe la 9:30. Suna telefonul. Ma uit, e pretena Roxana. O ignor linistit, zicandu-mi „pun pariu ca e din greseala”. Asta pentru ca am tendinta, din cauza numelui, sa fiu primul in agenda de telefon pentru multe persoane. Am primit multe mesaje goale sau telefoane in care de partea cealalta se auzeau masini in trafic, radiouri sau discutii intre doua persoane. Pretena Roxana insa insista si un sfert de ora mai tarziu, asa ca imi zic ca ar trebui sa raspund:

„Ce-i Roxano?”

„Adamescumule, scuze ca te deranjez la ora asta. Am niste prieteni la mine care au iesit si s-au incuiat pe dinafara. Si cum tu stai cel mai aproape de mine, am zis sa incerc la tine, poate stii vreun numar de telefon al cuiva care sa ii ajute”.

„Mai, io stiu un lacatus. Da’ e cam tarziu, sper sa mearga. Esti si tu cu ei?”

„Io sunt la Brasov!”

„Mda, e o mica distanta intre noi. Mbeeene, hai ca incerc sa vad ce pot sa fac.”

„Hai ca ii sun si eu pe astia, sa ia numarul tau si sa vorbiti. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!”

„yeah yeah...”

Ii explic lui wifey situatia. Rade. Rad si eu. Ma imbrac si ies pe usa.

Suna telefonul: sunt Cristina nu stiu cum, ce ne facem, aoleu. Ii zic ca uite, ca stiu un lacatus, ca incerc sa dau de el, numai ca o sa o coste 60 de euro (stiam din experienta proprie) pe care sper sa ii aiba (chiar atat spirit al Craciunului nu aveam in mine). Imi spune ca ea bani ar avea, dar sunt toti in casa. Impreuna cu telefoanele. Si absolut tot ce mai au ei. Oamenii iesisera la plimbare la ceas de seara, uitand cheia intr-o usa care se inchide automat. Imi spune ca vine in 10 minute.

Sun pe lacatus. Asta imi spune ca e in pat, ca era gata sa adoarma, ca unde stau, ca daca stau prea departe el nu mai vine. Ii zic unde, imi spune ca am noroc asa ca hai, vine in 10 minute.

Evident ca lacatusul vine inaintea Cristinei nu stiu cum. Stam si facem conversatie. Ne amintim de datile in care ne-am incuiat noi afara. De seara in care vecinii de jos s-au incuiat pe balcon. Good times. Intre timp apare si Cristina nu stiu cum, asa ca urcam cu totii la apartamentul Roxanei. Dupa vreo 5 minute de incercari, lacatusul (ar trebui sa aflu si eu cum il cheama pe baiatul asta...) imi zice ca nu e bine deloc si ca la usa mea era mult mai simplu. Eu nu stiu daca sa o iau ca pe un compliment sau nu, asa ca nu imi ramane sa intreb decat: ce facem?

Asta e momentul in care, daca nu il cunosteam de ceva timp, urma sa imi zica: „in 40 de ani de cand lucrez in lacatuserie, n-am mai vazut asa ceva. E groasa rau”. Dupa aia urmeaza scarpinatul in cap. Apoi mai incerca odata asa, la jumatate de efort, zicand, in timp ce impingea usa: „uite si tu, n-am ce sa ii fac. Singura chestie care poate fi facuta e sa incercam cu o cheie speciala, numai ca la ora asta nici nu avem de unde sa o luam. Eu am una a mea, dar nu poate fi utilizata decat odata si e scumpa al naibii. Ca nu stiu astia de ce le fac asa. Sunt toti niste hoti, pusi pe capatuiala si sa iti ia banii. Uitati cum facem. Va dau cheia asta a mea, e 35 de euro. Atata e in magazin. Si io ma duc maine si iau alta. Mama lor de hoti!”. Si ii dai, ca na, doar nu ramai pe afara.

Din fericire ne cunoastem asa ca imi zice: „trebuie sa fac o gaura in usa”. Eu stiind ca prietena Roxana mai schimbase o broasca dupa ce ii sparsesera casa zic: trebuie inlocuita broasca? „Nu, se acopera si se vopseste. Dar stai sa mai incerc ultima data.”

Evident se deschide usa. Cristina nu stiu cum face cruci. La propriu, e in genunchi si face cruci. Se invarte prin casa fericita. Imi da mie banii. Eu ma uit la ea si ii zic ca apreciez, dar nu iau nici un comision. Ii da lacatusului. Eu ma aleg cu o sticla de vin. Pe asta nu o mai refuz. Cristina nu stiu cum imi multumeste nespus si imi zice ca sunt un inger. Eu as vrea sa ii zic ca e un miracol de Festivus, dar nu cred ca ar intelege referinta.

La plecare lacatusul cheama liftul, se intoarce spre mine si zice: „Ai mare grija! Saptamana viitoare sunt la Londra. Plec o saptamana. Ai mare grija cu usa! Hai, la revedere, ne vedem la anu!”

Motivul numarul 7 pentru care viata cu un copil e mai interesanta

2008-12-25T13:52:00.000+01:00

Sofia in baie, se delecteaza cu o mostra de parfum Carolina Herrera. Dintr-o data se simte un miros de parfum in casa si Sofia se linge suspect pe buze. Fata noastra se pare ca s-a prins cum functioneaza un pulverizator. Eu intreb daca nu cumva s-a imbatat un pic si incep sa vanez semne de mers pe patru carari.

Sofia incepe sa se lupte cu rochita de pe ea pana o da jos. E clar, la betie isi da jos hainele de pe ea. Asta nu ma face decat sa fiu si mai ingrijorat decat eram cand am scris la redactie acum doua luni…

Motivul numarul 6 pentru care viata cu un copil e mai interesanta

2008-12-25T13:51:00.000+01:00

Sofia trece printr-o perioada a fascinatiei pentru pantofi. Ii ia, ii roade, ii plimba pe toate partile, se joaca cu ei, ii arunca in jur pana cand ajunge sa stea in mijlocul unui cerc ritualic de pantofi, incepe sa bolboroseasca incantatii cum ar fi: gugli gugli, auaa, ooouaaua, etc.

Ieri am vrut sa ies in oras si mi-am dat seama ca talpile interioare de la adidasi disparusera. Pe una o gasesc sub cuier. Cealalta de negasit. In hol, in camera de zi, sub ceilalti pantofi. Nimic. La un moment dat deschid usa de la baie. Talpa mea era undeva sub chiuveta. Imi zic ca tot e bine ca nu era de-a dreptul in vasul de buda si plec la cumparaturi.

Tzoapa

2008-12-16T14:46:00.003+01:00

Toapa care vine la Bruxelles vine pentru ca are treburi importante la institutiile europene. Vrea sa arate ca am intrat si noi in randul celorlalte state, ca romanii sunt destepti si ca ailalti nu au 2 capete si 4 picioare si in nici un caz nu au vreun motiv sa fie superiori.

Toapa care vine la Bruxelles vine de fapt pentru cumparaturi. Putin ii pasa de ce aude la diverse sedinte. Ea stie ca are treaba pe Rue Neuve si inca de la prima sedinta invata sa intrebe : "da’ o fransiza diplomatica la isiparisicsel nu face nimeni ? Ca mi-as lua si eu niste parfumuri scumpe, ca e mai ieftin aicea si sunt lucruri de calitate, nu ca la noi!"

Tzoapa care vine la Bruxelles va fi cea care vorbeste cel mai tare in magazin, care nu stie o boaba de franceza si vorbeste o romana amestecata cu ceva cuvinte in engleza, desi pe CV-ul ei engleza e trecuta la nivel avansat, si care rade ca tuta cand isi da seama ca habar n-are de fapt ce vrea sa cumpere (expresia fetei vanzatoarei este de nepretuit atunci cand dialogheaza cu o tzoapa care vine la Bruxelles). Cand nu va intelege ce i se spune, va incepe sa tipe la vanzatoare, intorcandu-se apoi catre cel cu care este (tzoapa nu merge niciodata singura la parfumerie, tocmai pentru situatii de genul asta) si zicand: “Ionele, ce zice proasta asta? Cati bani vrea?”.

Nu in ultimul rand, tzoapa care vine la Bruxelles va trai intotdeauna cu impresia ca toti din jurul ei vor sa “o faca”. Ca toti sunt niste hoti care incearca sa ii fure ei banii, pentru ca e romanca, deci discriminata. Va avea grija sa se uite foarte atent pe bonul de la casa primit (intotdeauna murmurand catre Ionel: asta vrea sa ne fure, nu am luat de atat!), va cere explicatii suplimentare in romgleza de la vanzatoare si va numera banii primiti la rest (intotdeauna tzoapa plateste cash) ca sa se asigure ca totul e in regula.

Tzoapa care vine la Bruxelles va merge apoi in Bucuresti, unde va trece drept o doamna distinsa, care calatoreste in interesul Romaniei la UE.

Rocket Man

2008-12-15T12:20:00.003+01:00

Initial nu vroiam sa postez asta. Pentru ca nu stiu daca sunt in stare sa explic in totalitate ridicolul situatiei. Totusi, la insistentele lui wifey, am zis sa incerc. Sa o luam pe rand:

Intai Elton John si Bernie Taupin au facut un cantec numit “Rocket Man”, bazat pe o nuvela celebra a lui Ray Bradbury, despre singuratatea vietii de astronaut, vazuta prin ochii baiatului lui. Cand astronautul moare pentru ca naveta spatiala se loveste de Soare, sotia si baiatul decid sa nu mai iasa in timpul zilei afara, in amintirea sotului/tatalui.

Melodia este destul de interesanta, a avut un succes destul de mare in 1972, dar nu ar fi fost nici pe departe atat de cunoscuta daca in 1978 William Shatner (the original captain Kirk) n-ar fi decis sa ofere propria lui interpretare pentru Rocket Man. Ce a iesit e o bijuterie de comedie involuntara, ce numai in anii ’70 putea sa se intample.

Shatner nu canta, vorbeste cantecul, in timp ce fumeaza. Interpretarea este mai mult decat dramatica si over the top. In plus, apar inca doua variante ale lui Shatner, una serioasa, una beata, care canta si ele refrenul, pe rand.

Orice descriere as incerca eu sa dau nu va reusi niciodata sa descrie cu adevarat ce se intampla acolo. Merita sa ii acordati 5 minute din viata voastra.

Ce ar mai fi de zis:

- Efectele cu cei doi Shatner au fost numai pentru TV, lumea din sala s-a putut delecta cu imaginea lui Shatner fumand pe un scaun 4 minute.

- Shatner nici macar nu a incercat sa faca o parodie, lucru dovedit atat de zambetul foarte superior de la sfarsitul cantecului, cat si din alte clipuri de pe Youtube, unde vorbeste despre ce a incercat sa faca;

- al treilea Shatner te lasa pur si simplu fara cuvinte (incepe pe la 3:51)

Shatner a fost parodiat de-alungul timpului de foarte multi, dar probabil cea mai reusita varianta e cea a lui Stewie, din Family Guy.

A house is not a home

2008-12-12T16:21:00.002+01:00

O sa preiau leapsa lui wifey pentru ca mi-a placut atat cum a scris, cat si ideea in sine. Bine, in particular am comentat ca daca Paulo Coelho ar fi avut ideea asta inaintea lui wifey, atunci cu siguranta ar fi urmat un “roman” de 150 de pagini format A5, plin de adevaruri filosofice care ar fi facut gospodinele sa ofteze in extaz. Scuze, am divagat.

Prima mea casa departe de casa nu a fost in copilarie (nu puteam sa suport sa merg la tara, eram pus prea mult sa muncesc, iar scoala generala a fost destul de boring), ci mai degraba in liceu. Undeva in Buzau exista una din primele sali de jocuri pe calculator din oras, ii spunea „Mouse House” (sunt surprins ca mai e si acum, si mai au si site!). Acolo, impreuna cu pretenul Staicu, cred ca am cheltuit suficienti bani cat sa ne luam o masina impreuna. Si nimic nu se compara cu noi doi facand ture de circuit pe Johnny Herbert Grand Prix si stand apoi si discutand ORE despre cum in virajul de dupa deal ar trebui sa franam mult mai tarziu, pentru ca inertia ajuta sau despre trasa ideala pentru virajul ala care pare ca se poate lua fara a lua piciorul de pe accelelratie (a se citi "mana de pe tasta de acceleratie").

A doua casa a fost acasa la acelasi Staicu, unde impreuna cu el si cu Staicul mai mic (hai noroc Ioane) am dezbatut ore in sir ~~teorii cu privire la viitorul lumii in contextul geopolitice de atunci~~ felul in care putem ridica halterele de 280 de kg la Sidney 2000 (cred ca am distrus 3 tastaturi pe jocul ala) sau daca pentru o distanta de 170 de yarzi e mai bine sa folosim crosa 2i sau 5i la un simulator de golf.

In facultate m-am instalat aproape ca acasa la garsoniera cumnatei mele, unde cred ca stateam cel putin 4 ore pe zi, fie la TV, fie la PC, fie ~~iesindu-mi peri albi cu~~ plimband dalmatianul oficial al familiei in parc. Cand nu eram la ei, casa era in metrou. Da, metroul bucurestean, ala de miroase urat, te zgaltaie si arata de parca nu ar mai fi imbunatatit de 35 de ani (ceea ce foarte probabil este si adevarat). Nimic nu ma ajuta sa invat mai bine pentru sesiuni decat un mers de o ora jumatate de la Dristor 2, via Crangasi, pana la Dristor 1. Stateam jos, era liniste (adica zgomotul de metrou acoperea tot), iar cand ma plictiseam de citit, ma mai uitam pur si simplu la lumea din jur. Am avut de altfel carti intregi pe care le-am citit numai in metrou, asta intr-o vreme cand eu stateam in Militari, iar fratele statea la Dristor.

Dupa aia, mai mult fortat de imprejurari, a trebuit sa imi fac casa din biroul minunatei institutii de care deja a povestit wifey. De la 8 dimineata la 9 seara viata era un slalom printre urlete, documente ce trebuie ACUM, planuri, scrisori si puncte de vedere (intotdeauna o sa imi aduc aminte de rezolutii ca „rog anal si pdv!"). Cu toate astea, nu pot sa nu zambesc cand ma gandesc la conferintele organizate pe messenger cu inca 10 colegi de birou (pentru ca deh, existau si cartite printre noi, asa ca vorbitul cu voce tare era periculos) unde s-au spus unele din cele mai amuzante glume pe care le-am auzit.

In concediul din 2008 m-am simtit surprinzator de acasa intr-un oras pe care il credeam a fi doar un loc oarecare unde trebuie sa ne oprim pentru somn. Wurzburg. In minte aveam o imagine standard despre orasele nemtesti: ceva urat si relativ industrial. Am ajuns acolo si m-am simtit ca in candy-town: parea de jucarie si foarte frumos aranjat. Mai lipsea cate o funda pe cladiri. Totul arata absolut minunat, de la castelul de pe dealul care domina orasul, pana la biserica vopsita alb si caramiziu din centru.

In Belgia e ceva mai complicat. Poate singurul loc unde m-am simtit acasa a fost cand am fost in ianuarie 2007 la Oostende, pe un vant si un frig de zile mari, insotit de o wifey extrem de zgribulita.

Motivul numarul 5 pentru care viata cu un copil e mai interesanta

2008-12-11T16:46:00.002+01:00

La un moment dat wifey a luat un computer pentru copii (deeestul de asemanator cu asta). Cred ca stiti genul, fiecare buton face zgomote ce imita un animal, un obiect, etc. Are si un ecran care imi aduce aminte de jocurile vechi de tetris. Initial vroiam sa i-l dam altcuiva, dar Sofia a parut destul de interesata de el, asa ca l-am pastrat.

Intre timp Sofia a invatat ca daca apasa pe un anumit buton verde (cum e cel din stanga din poza cu calculatorul), aparatul se deschide. Moment in care se aude o voce destul de enervanta care zice: « Bonjour! Jouons ensemble, jouons de la musique! ». Problema e ca Sofia nu stie sa apese DECAT butonul verde. Asa ca in urmatoarea jumatate de ora se aude doar: Bonjour! Jouons ensBonjouBonBonBonjour! Jouons ensemble, jouons de la musique!

Dupa care aparatul este programat ca din 15 in 15 secunde, daca e neatins, sa zica in continuu “apasa pe un buton ! apasa pe un buton! Apasa pe un buton! ApasaBonjBonBonBonjour!”.

Am incercat sa ii aratam toate celelalte butoane, desigur. Irelevant. Nu o intereseaza. Butonul mic si verde e preferatul ei.

Bonjour! BonBonBonjour! Jouons ensemble..........

Craciun

2008-12-08T17:23:00.004+01:00

Daca e luni, e leapsa. Ce imi doresc de Craciun 2008? Hai ca inglobez postul si cu ce vreau pe 2009. Pai sa vedem:

- sa am o wifey si o Sofie cat mai sanatoase;
- sa fac scoala de sofer si sa iau si carnetul;
- sa vad Omaha beach;
- sa iau un Wii (cu tot cu Wii Fit pentru wifey);
- sa incerc sa mai petrec ceva timp cu familia dupa ce iau acel Wii;
- sa am cat mai multe nopti in care sa nu fiu treaz cu orele (si poate cu ocazia asta sa dispara si cearcanele de om de multi'jde de ani);
- sa am vecini care nu taie lemne si muta tancuri la ora 10 seara sambata si duminica. Eventual sa ma mut, asa cum zice si wifey, la (nici nu indraznesc sa visez...) ultimul etaj al unui bloc!;
- sa nu ma mai enervez cand citesc despre oameni care dau extrem de multi bani pe obiecte obisnuite;
- sa citesc mai mult;
- sa gasesc o metoda sa ma uit la fotbal american (am si eu hobby-urile mele...) si altfel decat prin streaming pe net (adica sa nu imi mai zic "ahaaa, deci acolo era mingea...");
- sa am o saptamana in care sa fiu doar cu wifey;
- sa racim planeta, sa salvam lumea de carii, sa salvam balenele si ursii polari, sa scoatem Africa din saracie si, ca o concluziepertinenta: "sa fie BINE!"

Motivul numarul 4 pentru care viata cu un copil e mai interesanta

2008-12-04T09:00:00.001+01:00

Intru in casa in seara asta si vad ca in mijlocul casei este o movila alba. Sofia la doi metri de ea. Wifey la calculator. Ma apropii incet de movila. Descopar ca e formata in totalitate din bucati mici de servetele.

Ma intorc spre wifey si o intreb de ce e o movila de servetele rupte in mijlocul casei. Imi raspunde imperturbabil ca nu sunt servetele rupte, ci zapada artificiala. Eu ma uit inspre Sofia, care incepe sa se indrepte incet, dar sigur catre movila de servetele.

O intreb iar pe wifey: nu, serios, de ce sunt astea aici? Ea imi raspunde ca nu e vina ei, ca Sofia a inceput. Si apoi ma indeamna sa iau o mana de servetele, sa le arunc in sus ca sa cada pe mine, pentru ca e distractiv. Si Sofiei i-a placut.

Eu incep sa strang zapada artificiala.

Donna

2008-12-02T21:12:00.004+01:00

Am primit de la Monica o intrebare foarte relevanta pentru timpurile in care traim: Care era tipa mea preferata din Beverly Hills 90210?

Nu, nu este Brian Austin Green, ci evident Tori Spelling.

De la ea am primit unele din cele mai interesante lectii de viata:

1) Daca esti copilul cuiva, poti avea orice, inclusiv sa pari vedeta in serialul lui tata.

2) Nu conteaza ca ai o fata de cal, nu ai sani si talie. Operatiile estetice rezolva orice.

3) Am inceput sa realizez ca, la fel ca in orice alt domeniu, unii actori sunt mult mai prosti decat altii. Si Ian Ziering, Tori Spelling si Brian Austin Green erau absolut GROAZNICI.

4) Am inceput sa invat ce inseamna conceptul de "comedie involuntara" (aici nu a contribuit numai Tori, ci intreaga distributie a serialului. de exemplu aici este primul generic al intregului serial. La fel ca momentele MasterCard, e de nepretuit).

As vrea la randul meu sa o intreb pe cealalta Monica din viata mea care era personajul ei preferat din Beverly Hills.

(serios vorbind: Jennie Garth)

De ce nu votez

2008-11-29T21:39:00.003+01:00

Doamna Monica, in ultima vreme am remarcat la dumneavoastra tot felul de tendinte militante care ma indreapta spre sectia de votare. Uite ca eu nu vreau.

Motivul este simplu. Nu am cu cine vota. Ma aflu in "diaspora" (aiurea, lucrez pentru administratia romana, intr-o institutie romaneasca, iar cladirea in care ma aflu este recunoscuta ca teritoriu romanesc. In fine, diaspora). Sunt asimilat cu cei care au plecat din Romania pentru a munci in afara (nu am nici cel mai mic sentiment de superioritate, dar pur si simplu nu fac parte dintre ei, astfel incat mesajele transmise de candidatii pentru diaspora nu au nici o legatura cu situatia mea).

Si ca nu cumva sa para ca am decis sa nu votez fara sa ma documentez, hai sa ii iau pe rand.

1) Din start exclud partidele PNG si PRM (da, sunt dispus sa ascult inclusiv ce are PSD de spus…)

2) Candidatii pentru Camera Deputatilor:

PSD: Marian Popescu: Candidatul PSD pentru statele din Uniunea Europeana, Norvegia si Islanda. Adevarul e ca imi inspira fix Islanda si Norvegia atunci cand il vad.

Pe blogul dansului, povesteste cum a muncit la cate 3 locuri de munca deodata, dar pana la urma a reusit. Fara nici un fel de gluma, tot respectul (bonus: e nascut la Buzau). Intrebarea mea este, ca om care stie cum e sa stai ilegal, sa traiesti de pe o zi pe alta, sa muncesti pana simti ca nu mai poti…cum poti alege dintre toate partidele fix PSD?! Sa repet: PeSeDe! A simtit cumva ca povestea lui se aseamana cu cea a lui Nastase? Mitrea? Iliescu?

In plus, de ce imi explica ce inseamna etnie, sex si grupa de varsta?

PDL: William Gabriel Branza: Teoria mea despre dl. Branza este ca anumite complexe de inferioritate ce i-au facut pe parintii dansului sa il numeasca "William Branza" s-au transferat si la el.

Provine din PRM, din care a plecat in PD.

Este deputat. Are o firma de deratizare, cu care, surpriza de proportii, a castigat un contract de deratizare a birourilor ce apartin de Camera Deputatilor. E clar ca omul a identificat corect o oportunitate de afaceri, a prezentat o oferta foarte buna la licitatia ce a avut loc…a, n-a avut loc nici o licitatie. Cum sa o dau eu sa sune mai diplomatic. Sa zicem ca a fost omul potrivit la locul potrivit.

De fapt pentru el e simplu, daca sta in mijlocul Camerei Deputatilor, soarecii si sobolanii vin la el ca la... branza, n-am gasit alta rima.

PNL: Daniel Catalin Zamfir: relativ greu de gasit informatii despre el pe Google. Mi s-a parut interesant ca este membru al Comisiei de Urbanism si Amenajare a Teritoriului Bucuresti. E clar, e capabil. Sunt putini oameni care cand aud de Bucuresti nu au in cap un oras bine amenajat si fara probleme de urbanism.

UDMR: Bela Kis: plecat in Ungaria in 1987, declara ca i se pare ca problem romanilor din Spania si Italia sunt la fel cu cele pe care le aveau romanii care plecau in perioada in care a plecat si el din Romania (1988 - 1989). CE!?!?

Domnu Bela, ia recunoasteti, nu e asa ca toate calculatoarele astea din ziua de azi nu fac cine stie ce chestii in plus fata de cele cu cartele perforate din 1988 - 1989?

3) Candidatii pentru Senat

PSD: Marian Mocanu: Sincer sa fiu, din ce am citit despre el, pare singurul candidat care chiar a facut ceva concret (conduce Liga Romanilor din Italia).

Revin insa la dilema de mai devreme. De ce PSD?! Discursul de lansare a candidaturii a fost sustinut alaturi de Mircea Geoana si Titus Corlatean, clar doua persoane de nadejde (Hm, pana la urma se pare ca nu sunt chiar atat de dispus sa ascult ce zice PSD).

Fiind profesor de sport si fost vice-campion national la volei, singurul of al lui wifey a fost ca nu e nici o poza cu el la bustul gol pe net. Sau macar in ceva mai mulat.

PDL: Viorel Riceard Badea: mwhaha... Riceard…

Si in caz ca asta nu mi-era sufficient, site-ul lui (pe google daca dau search "viorel ricead badea" primul rezultat este site-ul lui personal cu descrierea "Bun venit pe Viorel Badea", o urare ce are sens doar daca esti musca, tantar sau eventual sotia dansului) este plin de descrieri ce imi aduc aminte de Scanteia.

PNL: Petre Roman: Dupa ce am terminat facultatea am lucrat cateva luni intr-o hala de langa Apaca. Nu s-a prins de mine nici un pic din entusiasmul fetelor de acolo. Chiar asa, nu era mai simplu pentru Petrica sa candideze la colegiul pe teritoriul caruia e Apaca?

UDMR: Ferenc Szabo Karoly: Este un domn care arata exact ca ceea ce este: secretar al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Ce-i drept, in alte poze arata mai contemporan. Dar in afara de faptul ca a fost diverse feluri de inginer, nu am nici cea mai mica idee despre activitatea dansului. Poate sunt eu ignorant.

Nu am cu cine vota. Iar mersul la vot pentru a depune un buletin in alb nu cred ca are nici un sens. Mai ales cand imi aduc aminte ce a iesit cand am votat ultima oara…

Give these people their own talkshows!

2008-11-27T09:00:00.003+01:00

Titlul explica destul de clar despre ce e vorba. Asa ca fara introduceri pompoase incepem Top 10 persoane din Romania care merita propriul lor talk-show

10. Alice Nastase: in caz ca nu stiati, Alice Nastase are propriul blog. E o lume fascinanta, plina de iubire, durere, plansete, suferinta si iar plansete (cum naiba nu e femeia asta idolul generatiei emo, nu inteleg). Puteti vizita blogul sau, mai simplu, cititi urmatorul paragraf din ultima ei postare (cam toate sunt la fel):

“Tot acolo, intr-o convorbire amara pe care-o purtam la telefon, sfasiata de o deznadejde si de neputinta de-a-mi lua inapoi cuvintele proaste care ranisera un om pe care-l iubesc mai presus de mine insami, m-am ascuns intr-un stand de alaturi si, ghemuita langa perete, am plans. In timp ce hohoteam in soapta, incercand sa urnesc neintelegerile, o mana alba mi-a intins o batista.”

Nu imi pot imagina decat o singura emisiune ce ar putea fi prezentata de doamna Nastase: “Procesul Etapei”!

9. Marian Vanghelie: Deci haideti, recunoasteti. Deci uneori va imaginati o lume “care este”. Deci in care Vanghelie ar fi primarul vostru. In care care Caldarescu si Patapievici joaca la diverse echipe de fotbal anonime. Deci sau una in care Mariean prezinta (evident) “Profesiunea mea cultura”.

8. Florin Minune: orice persoana care nu a petrecut ultimele 3 luni intr-o pestera sau pe Marte stie foarte bine cine e Florin. Hituri de talie mondiala ca “Pumnii mei minte nu are” sau “Nu mai esti pe locul unu” ne-au luminat de atatea ori zilele intunecate si ne-au ajutat in cele mai grele momente. Nu pot decat sa imi imaginez cum Florin Minune ar prezenta “Lumina din lumina”, unde din cand in cand ar canta “Ingerul a strigat” sau o editie speciala a prohodului in Vinerea patimilor.

7. Micuta Violeta Banica: daca a spus “tata” la 6 luni, inseamna ca acum are cel putin vocabularul unui adolescent de 16 ani. O emisiune gen “Copiii spun lucruri traznite” in care ar zambi cu indulgenta cand ar vedea ca un copil de 3 ani nu poate spune “acid dezoxiribonucleic” ar fi perfecta pentru Micuta Violeta. O alta varianta ar fi sa prezinte o emisiune despre copii de VIP-uri, si fiecare invitat ar fi introdus pe scena cu formula: ”In aceasta seara speciala, avem, nu-i asa, un invitat special. Suri Cruise si Zsolt Luciu (scuze, pur si simplu nu imi aduc aminte cum il cheama pe dl. Luciu) sunt AICI! Ta na naaa na naaaaaaaaaa

6. Gheorghe Hagi: Nu ar fi mult mai interesant ca la Realitatea, in loc de Emil Hurezeanu, Hagi sa prezinte cu CeTePe-ul national “Cap si Pajura”? CTP sa spuna ca ii e scarba, Hagi sa spuna ca nu are sens sa ne ascundem dupa unghie si ca e cazul sa raspundem tuturor rautacismelor?

5. Ion Iliescu: E momentul ca ProTV sa relanseze conceptul de “Generatia PRO” si sa il puna pe cel mai bun produs al Oltenitei in prim plan, ca fiind omul cu degetul pe pulsul unei noi generatii de nadejde, care este gata sa puna umarul la construirea societatii capitaliste multilateral dezvoltate. Si nu ma pot gandi decat la doua persoane care il pot asista in emisiune, baietii de la Brigada A.M. (va rog eu macar 30 de secunde urmariti clipul asta. Si nu uitati, stilul Oprisaaaani).

4. Elena Basescu: haide sa repetam cu totii in cor: “VIA-TA SA-TE-LOR”! Niste imagini cu Elena curatand un cotet de porci, fertilizand o vaca sau mulgand o capra ar tine cu siguranta foarte multa lume lipita de televizoare...

3. Gigi Becali: ceea ce este cel mai impresionant la dl. Becali este versatilitatea acestuia. Poate prezenta practic ORICE. Ceva pe partea economica? Absolut, mai ales cu invitati cum ar fi Dan Voiculescu (si Sorin Oancea sa se uite, evident). “Dansez pentru tine”? Gigi ar face furori cu stilul sau ce imita o pasare in dansul de imperechere. Emisiuni de umor? Aici e mai complicat, pentru ca din cand in cand ar trebui sa se opreasca emisiunea pentru ca rade Gigi. “Tradati in dragoste”? Cate ocazii pentru Gigi sa vorbeasca despre curvasaraie si sa faca pe oricine “zdreanta”. Si lista poate continua la infinit.

2. Elodia Cioaca: stiu ca pare o alegere bizara, dar ia sa ne gandim putin. Daca o televiziune ar veni cu o emisiune numita “Amintiri despre disparuti” ar obtine urmatoarele: momente extrem de lacrimogene, gospodine care exclama: “Doamne fereste!”, ar fi “ca-n viata”. Si prima emisiune sa fie prezentata de Elodia... Sincer, cati nu s-ar uita la prima emisiune? Eu cred ca as face si live blog la asa ceva! Si sa o auzim pe Elodia compatimind invitatii si zicand: “tin minte ca eu cand am fost disparuta am facut aia si ailalta”. Finalul apoteotic ar fi daca, dupa prima emisiune, Elodia ar disparea din nou.

1. Cornel Dinu: poate ca multi nu l-ar fi pus pe dl. Dinu pe primul loc in lista asta. Dar eu am fost pe deplin convins in momentul in care am citit in aprilie un interviu cu el in Catavencu. Citez:

“Rugindu-ma in fiecare seara, de curind, la Sinaia, in linistea unei nopti in care simteam lumina divina, am scris instantaneu pe foaia de hirtie pe care o aveam in fata: „Considera ca, deocamdata, asta-i lumea si comporta-te ca atare“. O sugestie reflexiva, poate si ca o incercare… Schopenhauer este doar un continuator al stoicismului scolii grecesti. Heidegger este mult mai actual, dar, din pacate, se vorbeste prea rar despre adevarurile sale si pentru ca a fost gresit asimilat”

Un asemenea om nu poate prezenta decat un singur tip de emisiune: “Agentul VIP”!

Dinu la masa, de partea cealalta Simona Sensual:

Dinu: Vezi tu, Simona...limitele fizice sunt greu de masurat. Genetica inca nu a ajuns la o asemenea capacitate de a oferi sanse egale tuturor membrilor speciei umane. Si de altfel ne intrebam daca o asemenea situatie nu ar constitui comunismul perfect, asa cum il vedea si Marx inca din 1800.

Simona: Apropo de asta, am scos recent un album si am sanii mari!

Completati spatiile libere!

2008-11-25T15:47:00.002+01:00

Radu Berceanu: "Poti sa fii Iisus, dar daca un client iti da bani cu lingurita, poti sa faci doar pantaloni scurti, nu lungi".

Nu pot decat sa sper ca atunci cand a spus asta, dl. Berceanu statea in pozitia ganditorului din Hamangia. Sau macar ca in poza de mai sus.

Declaratia asta, pe langa faptul ca are o logica imbatabila, este geniala. Asta pentru ca in punctele ei esentiale poti inlocui cuvintele cu orice iti trece prin cap si va iesi o chestie ce pare spusa de un calugar chinez batran, pletos si cu barba pana la genunchi:

Poti sa fii (...), dar daca un client iti da (...) cu lingurita, poti sa faci doar (...), nu (...).

Exemple:

Poti sa fii bou, dar daca un client iti da ciment cu lingurita, poti sa faci doar un brad, nu o leoaica.

Poti sa fii Bruce Lee, dar daca un client iti da telefoane cu lingurita, poti sa faci doar iarba, nu steaguri.

Incercati, e amuzant!

Surpriza, surpriza!

2008-11-20T09:30:00.006+01:00

Dupa ce am citit eu stirile alea importante, ma uitam astazi pe unul din ziarele mele preferate (Cancan, desigur). Are niste articole care ma fac sa ma simt ca un invatator de clasa a IIIa, citind amuzat compunerile despre cum "iepurele lu bunica mananca morcovi. Apoi doarme. Apoi se joaca cu mine. Ce frumos e iepurele lui bunica!"

In Cancan un articol despre diva mea preferata, Andreea Marin. Subiectul: cum Andreea a facut un pictorial si micuta Violeta (sincer cred ca pe certificatul de nastere asa scrie, "Nume: Banica. Prenume: micuta Violeta") a fost plimbata de bone.

Pentru jurnalistii de la Cancan am urmatorul mesaj: daca as avea bone, si eu si wifey am merge foarte linistiti la treburile noastre de peste zi.

Cat despre Andreea, ma uitam la poze si mi-am dat seama ca puteam zice inca din decembrie ca "micuta Violeta" va fi plimbata intr-un carucior Stokke Xplory (deja sunt expert in carucioare. Expertiza a venit la pachet cu "micuta Sofia").

In caz ca nu stiti despre ce e vorba, sunt evident cele mai scumpe si exclusiviste carucioare existente pe piata. Cadrul (fara scaun de masina sau alte accesorii) costa de pe la 900 de euro in sus, tot caruciorul e pe la 1000 de euro.

E si normal ca Andreea a mers pe cel mai snob, inutil de scump si "in your face, prostilor" obiect cu putinta. Tot asa e foarte probabil ca in casa sa nu aiba decat Mustela, apa Evian pentru a gati (personal!) supele micutei, lenjerie de pat Baby Dior, haine de la Petit Bateau (ca doar toata lumea poate sa isi ia acum de la Mothercare), toate seriile Baby Einstein si Baby Genius si foarte multe jucarii educationale de la Easy Learning Center, cu care micuta Violeta se joaca de acum foarte bine, desi ele sunt pentru copii de la doi ani in sus.

Motivul nr 3 pentru care viata cu un copil este mult mai interesanta

2008-11-15T20:53:00.001+01:00

Seara. Eu spal vase (ma rog, le clatesc. De spalat le spala dupa aia masina). Wifey la calculator. Copilul in camera ei, la sertarele dulapurilor deja descrise intr-un blog mai vechi. La un moment dat se aude unul din zgomotele care fac inima oricarui parinte cat un purice: BUF!

Ma uit si vad ca Sofia a noastra (11 kg, 75 cm) a reusit sa darame unul din dulapuri, care a cazut peste patul copilului. Toata lumea OK, doar Sofia un pic nedumerita si speriata ca de ce am sarit amandoi peste ea. Doar scoate haine de acolo in fiecare zi.

Asa ca daca aveti nevoie de cineva ce trebuie sa va ajute la mutat mobila, demolari sau imprastiat de haine la intamplare, I know a girl…

Motivul numarul 2 pentru care un copil iti face viata mai interesanta

2008-11-12T22:22:00.002+01:00

Se ia un copil, o cutie de unguent de galbenele si o podea acoperita cu parchet.

Restul il gasiti pe blogul familial.

Motivul numarul X pentru care viata cu un copil e interesanta

2008-11-10T09:53:00.004+01:00

Inauguram astazi dragii mei o noua serie in istoria blogului adamescumian. Si anume: Motive pentru care viata cu un copil este interesanta:

Motivul numarul 1

Dimineata. 8. Alergat la dus, spalat pe dinti, biberon copilului, barbierit, imbracat, recuperat copilul de sub un sertar, nod la cravata, pantofi, pachet cu mancare de mic dejun, redirectionat copilul spre sufragerie pentru a nu mai scoate haine din dulapuri, plecat.

Pe tot drumul spre servici am o senzatie continua de ceva care nu e in regula.

Fermoarul la pantaloni? Inchis.

Diverse badge-uri pentru intrat in diverse institutii? La locul lor.

Sireturile de la pantofi? Legate.

Stai. Ceva nu e deloc in regula. Sunt in costum, la cravata, dar port adidasi in picioare. Mai fac trei pasi incercand cumva sa ma conving ca la o adica merge si asa. Ca poate pot ca in ochii alorlalti sa par un excentric...

Ma opresc. Ma intorc resemnat acasa. Pun pantofi. Intarzii 15 minute...

Vecinii

2008-11-08T10:19:00.004+01:00

Viata la bloc are avantaje si dezavantaje. Vecinii se incadreaza in general in cea de a doua categorie (sunt si exceptii, cum ar fi cand cineva din bloc se blocheaza pe balcon si cere ajutorul unui vecin ca sa ii scoata de acolo. Nu stiu cum se face insa ca eu sunt cel ce ajuta aproape de fiecare data… Dar am divagat).

Noi stam la etajul 6 intr-un bloc nou din Bruxelles. Avantajul este ca blocul este locuit in principal din ne-belgieni, care sunt relativ silentiosi (nici macar o manea n-asculta) si se duc si devreme la culcare. Exista insa si uscaturi, ca sa zic asa. Sa luam vecinii pe rand:

Pana de curand, in apartmentul perete in perete cu noi statea un slovac ce avea 3 baieti. Incepand cu ora 7 seara si pana la 10 erau orele de baie ale copiilor. Urlete, chiote, agitatie prin cada, balaceala, alte urlete, alte chiote, candva la un moment dat se facea si liniste. Ne dadea un bun prilej de a ne mai impaca cu ideea ca avem un copil foarte plangacios zicandu-ne "macar nu avem trei copii foarte plangaciosi…"

In apartmentul de deasupra fostului vecin slovac (deci cumva pe diagonala fata de noi) sta un tip care da petreceri. Intr-o vreme il apuca datul petrecerilor in fiecare sambata. Chema pe mai multi din bloc (pe noi nu ne-a chemat niciodata, nenorocitul! Nu ca ne-am fi dus, dar asa…de principiu) si pe diversi altii, dadea muzica tare si chef nene.

Recunosc ca am fost foarte creativ cu injuraturile de fiecare data cand dadea petrecere, incercand pe cat posibil sa nu ma repet. Totusi, cine naiba mai da petreceri din alea peste noapte in propriul apartament? Mai ales cand ai peste 30 de ani? Si ca sa explic cat de tare era muzica, in momentul in care intelegi clar versurile la ce se canta in apartmentul de pe diagonala cu tine, atunci muzica e cam tare…

Si de fiecare data imi juram ca daca mi se trezeste fata, o sa ma duc cu ea urland la Carl (ca asa il cheama) si o sa il pun sa o adoarma la loc. Evident, niciodata Sofia nu s-a trezit. Ba chiar parea sa doarma mult mai bine cand era galagie.

Exista si o vecina, inca neidentificata, care este mai mult decat incantata de a isi auzi proprii pasi pe parchet la ora 10 seara, drept urmare are grija sa poarte tocuri a obtine maximum de efect. urmeaza o jumatate de ora de: TAC TAC TAC... La un moment dat isi aduce aminte ca trebuie sa isi dea pantofii jos din picioare si pot si eu sa adorm (evident, nici wifey si nici Sofia nu aud nimic. Asa sunt eu, mai sensibil)

Preferatii nostri insa raman vecinii de deasupra. De cel putin 3 ori pe saptamana, pe la ora 10 seara incepe mutatul mobilei. Haraituri, mese tarate, alte haraituri. Pauza. Dupa 30 de minute incepe iar.

Teoria mea este ca unul dintre ei are un fetis in ce priveste mutatul mobilei si asta este preludiul. Teoria lui wifey este ca este un "furniture moving party", al carui punct culminant este un celebru "trenulet" in care fiecare face miscari de dansuri latino la intamplare tinand cate un picior de scaun, cate un spatar, cate o masa, etc.

Asa ca in momentul in care auzim ca incepe spectacolul sus, nu putem face altceva decat sa MOBILA CONGAAAA!!!

the kid

2008-11-05T17:16:00.001+01:00

Three o’clock. He looked at his watch again, this time not to just know the time, but only to admire it. It was a beautiful timepiece. His father had given it to him on his birthday a year ago. The next day he was the proudest kid in the world, as he was explaining, with a touch of superiority, all the weird and complicated functions it could do. One past three. It was a really dark and gloomy November day and he felt he was living a perpetual nightfall. As always, he walked home from school, shortcutting his way through the park. Shortcutting was a way of saying it. Although the distance was much smaller, he often sat down and watched the sky, landscapes and the people going by for hours before he would finally decide it was late and he had to go home. He was just 10 years old…

He often used this time to think, to further understand what he was going through. It had been only a week since his father died, three days since his funeral. It was all happening too fast. He hated fast, his young mind could not adjust that rapidly to this kind of change. It all started with a call and his brother entered the room and told him calmly: ‘don’t freak out, get scared or anything. Dad died last night. Wouldn’t call us in the middle of the night for fear we’d panic.’

He couldn’t understand this news fully through. Unfortunately he was expecting it. His father had been sick for quite some time now and nobody really gave him a chance. Doctors already told his mother that we would not live a year. He hanged on for 5 now…

He went to school and spread the news around. Everybody was looking at him as if he was an alien. They could not believe he came to school, he was relaxed, and he didn’t seem affected by the news at all. Later in the day he started realizing death is forever. He would never see him around, even in bed, with his pale face or swollen legs that were haunting his nightmares. Dark-browned, a color he now hated, they seemed well tanned, but he knew it was yet another sign that the end was near.

He came back from school and realized the whole house was filled with relatives he hadn’t seen in a very long time. All grieving and grim. He had the feeling his father was there, on the bed, in the last room of the house. Everything was so familiar; it was just his voice that was missing. And that had disappeared forever.

Then he saw his mother and realized all was lost. Pale, horribly pale and so tired. It seemed she wouldn’t resist too much and fade away, too. Then his uncle and aunt. A few days back, was his father was carried out on a stretcher to the ambulance that was waiting downstairs to take him to the hospital, he heard him shouting at his aunt: ‘you’d better get me that burial ground. Because this time I won’t make it. You deal with it, because my wife won’t be able to. Promise me!’. His father had never said anything like that before.

They wouldn’t let him go and see the body. He didn’t want it either.

It was a cold and rainy day. The funeral day. He could only get glimpses of what happened. He was standing just 30 feet from the truck that carried the body to the church. He was remembering the truck stopping at every corner and the priests chanting their songs.

The church had never been a place of much comfort and ease for him. He felt intimidated inside it. He was more preoccupied with guarding burned out candles from getting to the veils surrounding the body. Now, standing there on the lake’s shore, he felt guilty of the fact that he really hadn’t given the moment its proper attention. Furthermore, he felt really weird when it came for the last kiss. He could only think about how many germs were living there, on the dead body.

He got out of the church and went to the burial place. He saw the gravediggers, all three of them looking drunk and dumb. He started shivering when he saw the hole in the ground. All the dirt taken out was turning into mud from the rain. 9 feet over 5 feet of hole. A mound of dirt on the right hand side. Nothing beautiful, nothing impressive, nothing ceremonial about it, just a rectangular hole, in the ground. Reminded him of the one his grandfather made in the backyard, for a toilet. To the eye the effect was devastating. A sense of perpetual cold wrapped him, making him shiver even more. He turned around. A lot of people were in the cemetery, talking, smoking and waiting for the burial. Next thing he remembered was that the body was taken out of the church and brought to the grave. After a sermon, two ropes were placed under the casket, and then the diggers tried to lower it into the grave. They stopped.

His grandmother finally lost her minds. She couldn’t stand seeing another child of hers being lowered to the grave. She clenched herself to the casket, crying and shouting that she wanted to go into the grave her son. Everybody was motionless. Finally, his uncles tried to get her away. She was a small woman, light as a feather. Desperation gives people powers they never thought they had. 5 people were fighting this tiny woman and she wouldn’t even budge. After 1 minute of struggling, they finally managed to take her away.

He couldn’t stand the sight of the casket lowered in the grave. Or the first shovels of dirt thrown in the hole. He left. All he had in his mind was one sound that kept haunting him even now and would haunt him for years to come. 6 nails were hammered down into the casket’s lid, to close it down. Every nail beaten 3 times. 18 sounds. All the same. Hammered down in the lid and right in his soul. Nothing he had quite heard in the past. All he had now were some fading memories of his father, 6 nails and 18 hits…

He stopped his dreaming. A daymare he called it. He never had dreams about it in the night, only dark thoughts during the day. He started walking home. It was late.

He could see the vapors in the cold November air. He looked at the forest line, yellow, red and black, a beautiful autumn landscape. The lake was gray, with its water surface troubled by small waves. He heard the sad cry of a sea-gull above him, look up and saw it, white, on a blue-gray sky, floating magnificently. It was breathtakingly beautiful.

He started crying.

28.10.1951 - 05.11.1991

Cafea

2008-11-03T18:48:00.002+01:00

Lichidul care face lumea sa se invarta, dupa apa, e cafeaua. Vad in fiecare dimineata cum o armata de oameni se indreapta cu miscari automate catre bucataria/bufetul frumoasei institutii care este, cu cana personala in maini, pe scurt zombie, spre cafea.

Nu sunt bautor de. Sunt deja hipertensiv de la fostul servici, asa ca e inutil sa mai beau cafea. Si, avand in vedere ca n-am baut cafea nici in cele mai crunte nopti/zile de colici cand 5 ore de somn (cun intreruperi) era o binecuvantare, nici nu cred ca ma voi mai apuca de acum inainte. O problema am insa cu anumiti bautori de cafea, pe care am descoperit-o recent, intr-o sedinta.

Nu este vreo alta metoda de a o spune decat direct : cafeaua provoaca alitoza. Sa stai langa cineva care a baut cafea, nu a mancat nimic si nu are nici un menthos/tic-tac/orbit la el este nasol. Sa stai de la 2 la 7 langa acea persoana care mai si vorbeste cu tine e ceva ce ar trebui facut intr-o inchisoare de maxima securitate. Si lasa traume.

Asa ca va rog eu mult, dragi bautori de cafea : have a breathmint ! TOTI cei din jur vor fi mai fericiti.

Is this the end of the world as we know it?

2008-10-31T21:32:00.000+01:00

E vineri seara si tocmai se termina o saptamana a naibii de grea de munca. Subsemnatul paraseste fara nici un pic de regret biroul propriu pentru a pleca spre o casa unde copilul deja a adormit si wifey deja a baut un pahar de vin. Pentru a rezuma: liniste.

Merg pe strada si pe langa mine trece o tipa pe la vreo 45 - 50 de ani, in cap cu o bentita cu cornite rosii. Stiti de care, din alea de te fac chipurile diavolita. Zambesc, nu ma gandesc prea mult la asta si merg mai departe.

Dupa 50 de metri pe langa mine trece un biciclist mergand cu vreo 40 de km pe ora si cu o masca de gaze pe fata. La asta chiar ca ma opresc si ma uit lung dupa el. Oare gata? Vine apocalipsa? Scapa cine poate? Si daca tot incerci sa fugi, atunci nu ai gasit o metoda mai buna decat pe bicicleta?

Trece unul pe role. Imbracat in pantaloni extrem de mulati (pe romaneste iegari) cu dungi late pe orizontala, galben cu negru. Mai avea o geaca in genul celei de Gore-Tex purtata de George Costanza in Seinfeld. Din aia de te face sa pari o gogoasa imensa. Si o casca cu antene de albina. Si in spatele lui il urmareste indeaproape o tipa cu nas coroiat si o palarie tuguiata neagra pe cap.

Moment in care m-am gandit ca se intampla una din urmatoarele:

1) s-a spart conducta cu ciudati si am ramas eu singurul om normal
2) au evadat multi oameni de la spitalul de nebuni din Bruxelles
3) m-am impiedicat si am dat fix in portalul catre Hogwarts

4) Happy Halloweeeeeeen!

Top 10 institutii idioate din Bruxelles

2008-10-24T20:37:00.015+02:00

Toata lumea stie ca in Bruxelles e UE. Adica aici e Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European. (apropo de asta, cred ca o sa o iau razna daca mai vad pe undeva: nu stiu ce firma, situata in inima Europei. Sigur? Bruxelles e in inima Europei? Europa are inima pe stanga? Si atunci Romania e ca ficatul? Da’ Italia, ma scuzati, ce e?)

Problema e ca institutiile europene atrag diverse institutii obscure care cica reprezinta interesele a milioane de cetateni europeni precum o atrage orice barbat care cat de cat ii arata un pic de interes pe Alice Nastase (dar despre asta o sa mai vorbim noi). Cateva exemple relevante mai jos:

10. Asociatii germane ale producatorilor de: a) legume, fructe si cartofi; b) sucuri de fructe, c) bauturi alcoolice tari.

Stiu ca multi dintre voi nu vor fi de acord cu ultima institutie adaugata. E clar ca are un scop nobil. Dar ia ganditi-va putin. Nu vorbim de bere aici. Ci de celebrele coniacuri, whisky-uri, vermuturi si vodci germane.

Ce mi se mai pare interesant e ca producatorii de sucuri in nici un caz nu se amesteca ei cu prostimea, adica producatorii de fructe obisnuite.

Un lucru e cert, cand se aduna toti astia cred ca ies niste petreceri serioase... Care insa ar putea fi completate de...

9. Uniunea Europeana pentru comert cu animale si carne

Probabil ca daca as sta sa intru in detalii as da peste Comisia oilor, Consiliul cailor si Parlamentul boilor (daca stau bine sa ma gandesc, stiu cateva exemple de Parlamentul boilor...).

8. Miscarea europeana internationala

Aici deja incep sa fiu confuz. E europeana? E internationala? Tine de inginerie? De fizica mecanica? Miscarea cui? Incotro? Sunt dileme care ma macina zi de zi (imi e in drum spre servici. Si de fapt e o institutie mai mult decat respectabila si cu o istorie de vreo 60 de ani. Numai ca cine a denumit-o nu a avut prea multe idei...)

7. Institutul de training european

Asta e un fel de sala de forta, dar la nivel european. Au haltere albastre cu stelute aurii, au exercitii cardio in care alergi spre steagul UE si programul de sport se termina cu o sesiune de inot in hartii pline cu Directive (si asta e destul de cunoscuta, recunosc, dar nu m-am putut abtine. La fel cum nu ma pot abtine nici de la o alta gluma proasta: probabil ca toti angajatii vin la servici in training. Ha. Ha.)

6. Asociatia europeana a semintelor

Cum naiba sa treci pe langa asta si sa nu ai in cap decat: hai’la seminte baieeeeeeeeeeti! Da si mie, niste seminte frumoasoooo! De care, de bostan sau de floare? Hai da de floare, ca incepe meciu! Ei ho suparatule, ca acu te reclam la hasociatia europeana!

5. Grupul european al federatiilor care intervin in imobiliare

Sa ne intelegem. Nu e asociatia agentiilor imobiliare. Aia este cu totul alta institutie. Astia sunt reprezentantii federatiilor care intervin in activitatea asociatiei agentiilor imobiliare. Si cica se ocupa de proprietatea privata. Sigur ca domnul Iliescu ar considera acest grup un moft. Eu sincer am o imagine in care ii vad pe unii ca vor sa vanda o casa unor clienti si membrii grupului astuia se baga si ei in seama pe acolo, mai dau o castana clientului, mai leaga sireturile agentului imobiliar, etc.

4. Forumul permanent al societatii civile

Asta este genul de organizatie care se descrie ca: „NOI II REPREZENTAM PE TOTI!”. Cetateni, sindicate, ONG-uri, patronate, TOT. Ce daca astia au platforme complet diferite, noi suntem Forumul! Aici parerile noastre converg catre binele public si reusim sa adu sfoooooooooorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr. Interesant e cum povestesc pe brosura proprie ca in 1996 au pus un semn la intrarea in cladirea Consiliului UE o pancarta pe care scria „Building Europe for all”. Ar avea cam acelasi efect pe care l-as avea daca eu as pune la poarta Casei Poporului: „Hai sa facem Romania mai buna!”.

3. Institutul european pentru piata, consumatori si euro

De asemenea, cei ce lucreaza acolo organizeara nunti, botezuri, cumetrii. Pot daca Banel merita sa joace la Steaua sau nu, daca Elena Udrea stie sa croseteze corect, daca actuala criza financiara e buna sau rea, dar si cum s-ar face fisiunea la rece si ce se intampla dom’le cu manelele astea. Nu as fi deloc surprins daca in timpul liber toti care lucreaza aici ar fi taximetristi.

2. Consiliul European al echipamentelor marine

De cand am vazut semnul asta nu am decat o imagine in care la o masa stau asa: un scafandru, o tipa cu masca de snorkeling (tanga alert!) si pe picioare cu labe de o culoare verde fosforescenta, unul intr-o cusca anti-rechini si un scufundator asa cum erau echipati in perioada interbelica.

1. Institutul international pentru stiinte teoretice

Fizica, matematica, inginerie, IT, genetica si n alte discipline si-au gasit cu siguranta vocea comuna intr-o casa cu 3 etaje (din pacate nu am decat placuta, nu si cum arata „institutul”) de pe o strada secundara din Bruxelles. Sunt sigur ca orice premiant Nobel din ultimii 50 de ani a platit cotizatie aici si vine ca la Mecca in fiecare an, ca sa faca temenele in fata usii.

Bonus: Institutul are in subordine Academia internationala a folosofiei stiintelor si Academia internationala a stiintelor religioase. DOUA Academii, fraierilor!

Sau poate ca megalomanul care a denumit organizatia asta nu vroia sa faca altceva decat sa poata spune macar odata in viata: „Imi cer scuze...Nu pot vorbi acum. Sunt foarte ocupat. AM TREABA LA INSTITUT!”

Miluiti-va

2008-10-14T17:14:00.002+02:00

Ieri prietena Monica (apropo Monico, lasa-l naibii de 360. Treci si matale pe blogspot. Se misca mai repede si poate cu ocazia asta scrie si mana ta mai multe) imi trimite o stire absolute induiosatoare. Sa luam aminte :

"Astfel, liberalul Dorel Oroş, noul şef al Romsilva, are acum un salariu de 30.790 de lei. Acest salariu a fost stabilit de Consiliul de Administraţie al Regiei, întrunit imediat după numirea în funcţie a lui Oroş, în luna august. El consideră că nu este un salariu mare, mai ales că trebuie să plătească impozite şi nici nu are unele avantaje pe care le au alţi salariaţi. "Nu este mult, mai ales că nu primesc nici măcar tichete de masă", s-a plâns directorul general al RNP. Spre comparaţie, Oroş a câştigat anul trecut, cât a fost directorul Direcţiei Silvice Zalău, doar ceva mai mult decât primeşte acum într-o lună- potrivit declaraţiei sale de avere, în 2007, Oroş a câştigat din salariul de director 37.533 de lei."

Am simtit cum imi dau lacrimile de tristete. Saracul om. Castiga 10.000 de dolari pe luna, dar nu are si el un tichet de la Gusto, un bon Cadeaux, ceva acolo, sa il ajute sa traiasca de pe o zi pe alta. Cu migala am reusit sa imi imaginez si cum arata meniul pentru o zi a domnului Oros:

7:30 O Eugenia cu ceai. (nu va ganditi la vreun Assam sau English breakfast. Aia micii sunt trimisi in pom dupa flori de tei sau in fata blocului dupa niste patlagina, evident).

13:00 Un sandwich muncitoresc, alcatuit dintr-o franzela intreaga si 4-5 felii de parizer dezlipite cu atentie de pe un ziar, pentru a nu se rupe.

20:00 Un ghiveci facut „din ce am mai gasit prin casa”. In ziua de salariu vine si festinul: paste cu branza si cu multa paine. Nici sugestia Monicai pentru niste cartofi fierti cu mujdei cu usturoi nu e rea.

Nu am o problema cu cat de mare e salariul. Treaba lui, sa fie acolo la el. Dar de ce esti dobitoc si zici ca nu e mult? Si de ce insisti in prostia si dobitocia ta, vaitandu-te ca nu ai tichete de masa?! Si cate tichete de masa ai putea primi? In valoare de 500 de lei? Cat de fomist poti fi??!?!

Partea nasoala in toata povestea asta e ca in curand ajung si eu ca divele din Romania care zic ca cel mai mult le enerveaza ipocrizia si prostia...

Saturday night fever

2008-10-08T12:41:00.001+02:00

Sambata seara. Actiune, distractie!

21:30. Eu si wifey in pat, gata de somn... ALO, terminati cu rasul acolo in spate! Ce daca adormim la 21:30? Ce, ne credeti mosi? Ba, ia sa aveti voi un copchil, sa vedeti cum e sa te trezesti la 6:30 indiferent de zi. Sa nu stii daca vei dormi in noaptea respectiva sau o creatura de 10 kg va vrea atentie la 4:30 dimineata? Sau se va trezi urland la 2? Sau e racita si nu poate sa respire si se trezeste de 3-4 ori pe noapte? Nu mai radeti acu, ai?

Incep sa se auda bubuituri. Aproape simultan incepem sa injuram. Ai dreaq capitalisti, astia o fac cu nabadai, imi zic. Incepe una sa tipe. Hait! (apropo, mai zice cineva „hait” in ziua de azi? Ca eu unul nu. L-am scris aici doar pentru ca aveam dilema asta si nu stiam cum sa intreb).

Au secours! HELP! Stai ca deja asta nu e a buna. Ma duc la geam, nu se vede nimic. WAIT, DON’T GOOO!!! Mbeeeeene, hai ca ies pe balcon, fie. Ii vad pe vecinii de la 5 pe balcon. Astept sa vad ce se intampla. Ii aud pe astia cum incearca sa explice unuia de e badigard la firma mare (Parlamentu European) ce se intampla. Oamenii s-au blocat pe balcon.

Sa explic cum functioneaza balconul nostru. Are ca niste manere pe care trebuie sa le dai de sus in jos (180 de grade pentru cei care au deschis cartile de geometrie mai devreme) ca sa se deschida. Teoretic este imposibil sa te inchizi pe balcon. Vecinii nostri insa sunt genul de oameni care nu se lasa cu una cu doua.

Reintru in casa si ii zic lui wifey (experta in franceza a casei) sa sune la 112. Acolo o tipa zice ca decat sa ne faca legatura la pompieri mai bine sunam noi la un lacatus. Si ii zice la revedere si cu asta basta. Din fericire am un numar al unui lacatus in telefon (da, recunosc, m-am incuiat pe afara. Asa se intampla cand usa se inchide automat... Doar odata. Bine, fie, recunosc, de vreo 6 ori).

Le dam alora o patura, un pulover, ca na, erau cam 5 grade, batea vantul, si oamenii erau si in haine de casa. Vecinii imi povestesc cum au incercat ei sa atraga atentia vecinilor de jos, anume aruncand unul din paharele pe care le aveau in balconul aluia, ca sa se sparga si sa il faca pe mester sa iasa afara. Reactia aluia a fost sa stinga lumina (acu sincer, cine naiba crede ca daca pe balcon se sparge ceva, proprietarul balconului va iesi instant afara, crezand ca vecinii de sus sunt blocati?! Dar ma rog, vorbesc despre aceeasi oameni care s-au blocat pe balconul pe care nu prea te poti bloca... Mintea lor functioneaza diferit de a noastra).

Vine lacatusul, ii scoatem afara, aia imi multumeste, el vine si ma ia in brate. Iar eu raman gandindu-ma la urmatoarele:

1. Incet, incet imi adun credit pentru a ajunge in rai.

2. Lacatusul asta de il cunosc probabil si-a luat un televizor cu HD la cati bani i-am dat si eu si vecinii.

3. Cred ca am ceva ce ii face pe barbati sa ma ia in brate. Si eu chiar nu sunt un mare fan al luatului in brate sau, cu mult mai rau, al pupatului cu alti barbati. Sambata trecuta am fost la Frankfurt, la un meci de fotbal american (am si eu pasiunile mele). La un moment dat inscriu unii un touchdown si ma trezesc cu o namila de neamt care estimez ca avea minim 150 de kg ca ma ia in brate de fericire. Sambata asta ma ia unu care avea doar vreo 110. Oare se intampla numai sambata? Oare se intampla numai cu oameni mai grasi ca mine? Astea sunt dilemele mele de zi cu zi...

Militanti din toate tarile, uniti-va!

2008-10-05T21:00:00.009+02:00

Nu imi sta prea mult in obisnuinta sa scriu despre UE care este. Mi-e de ajuns ca serviciul meu este in totalitate legat de UE si numai in timpul liber nu vorbeam despre asa ceva. Totusi ceva m-a enervat, altfel nu scriam aici. De data asta nu UE a fost cauzatoarea de nervi ci, la fel ca in cazul PETA, niste militanti batuti in cap.

Intai sa prezint initiativa UE pe scurt: Comisia Europeana a facut un proiect legislativ prin care zice ca incepand cu 2012 masinile sa nu aiba în medie emisii mai mari de 120g CO2/km. Asta este doar o propunere, trebuie votata printr-o procedura f complicata de catre Parlamentul European si Statele Membre, acolo tintele sau anii se pot schimba, BLA BLA BLA...Nu asta e ideea.

Media la ora actuala este de 160 g CO2 pe kilometru. Ca sa dau un exemplu despre cum functioneaza media, sa luam Volkswagen. Ei au in portofoliu marca Porsche. Porsche Cayenne emite „numai” 358 de g de dioxid de carbon pe km. Asa ca baietii de la VW trebuie sa produca multe multe Polo, care emit numai 99 de g de dioxid de carbon/km (de altfel tot site-ul cu cat emite fiecare masina mi s-a parut foarte interesant. stiu, nu am o viata prea palpitanta). Celalalt exemplu clasic este Mercedes-Benz, pentru care Smart este o masina care aduce pierderi serioase, dar balanseaza media de emisii de carbon. Si pierderile aduse in vanzari sunt mult mai mici decat amenzile pe care le-ar lua din cauza depasirii mediei.

Acum ca am trecut de partea plicticoasa, sa revenim la militantii nostri.

Initiativa se numeste „For less polluting cars”. Nu am nici o problema cu ideea. Absolut de acord. Cand vad ca intr-un monstru ca un BMW X6 sta numai o persoana imi vine sa ii dau suturi. Sunt de acord cu conceptul de car-sharing, de masina folosita de mai multi, de transport in comun, de mers pe jos, etc. Problema pe care o am cu ei este ideea lor de campanie pentru a isi face cunoscute interesele. (Da, dupa 4 paragrafe si 2 minute de citit va dati seama ca de fapt este un blog despre advertising).

Toata demonstratia lor incepe cu sloganul: „In 1948, prima Beetle consuma 7.7 litri de benzina la 100 de km. In 2008, noul Beetle consuma... la fel! 7.7 l/100 km”.

M-am uitat odata. M-am uitat de doua ori. A treia oara n-am mai putut si am izbuncit: pai bai berbecilor, ca prim impact al campaniei nu ati gasit NIMIC mai bun decat o comparatie intre masina din 1948 si una din 2008? Serios?!

Lasand la o parte ca prima Beetle nu a fost facuta in 1948 (daca stau mai bine sa ma gandesc, nu las la o parte. La naiba, orice om care cauta pe google VW Beetle va ajunge la un amarat de site care ii va zice ca Beetle a fost fabricata inca din 1938) astia incearca sa imi indoape pe gat ideea ca singurul lucru care conteaza la o masina este consumul de benzina? Ce e mai grav e ca s-au gasit cu siguranta niste tampiti care si-au zis: „Da dom’le, asa e. Uite ce au zis-o astia!”

Asa arata un VW Beetle in 1948. Sexy! Sa analizam: schimbatorul de viteza este perfect ergonomic. Volanul solid, manerele de usi perfect construite pentru ... pentru o tranteala serioasa ca sa te asiguri ca s-au inchis, probabil. Asa arata interiorul unui Beetle in 1968. Douazeci de ani mai tarziu si tot arata mai prost ca un Trabant! Modelul din 1948 prindea impresionanta viteza maxima de 115 de km/h si accelera de la 0 la 100 de km/h in 25 de secunde. Faceai la semafor toti fraierii cu carute sau Ford T!!

Nu ca nu mi-as fi demonstrat deja punctul de vedere, dar hai sa vedem ce are noul Beetle, varianta de baza, ca dotari: ABS, airbaguri, computer de bord, geamuri electrice, aer conditionat, casetofon, faruri cu halogen, reglabile electric, torpile, lasere, sistem de teleportare si extraterestre cu sanii mari (doar vroiam sa vad daca inca sunteti atenti). Si lovitura de gratie: un sistem de stergere a geamurilor in caz de ploaie care nu implica un maner ce poate fi miscat stanga dreapta in interiorul masinii!!! Absolut revolutionar! (am ales dotarile astea special, ea are mult mai multe, tocmai pentru ca presupun emisii de carbon si consum de benzina).

Pentru incheiere: asa arata in interior un nou Beetle.

Delayed intro

2008-10-03T11:11:00.002+02:00

Acu doi ani si jumatate subsemnatul intra cu fala, surle si trambite in blogosfera. Timp de doi ani a strans incredibila cifra de ZECE MII de vizitatori. Practice ram o vedeta (asta inseamna cam 350 de vizitatori pe luna. Numa blogurile de copchii pe care le citesc au cate 200 de vizitatori pe zi, dar cine numara). In curand a aparut si faima in lumea reala. Si acum tin minte cand ma oprea lumea pe strada zicand : « uite-l pe ochelaristul ala, ce fata are ! » sau « asta seamana un pic cu Bill Gates ».

Intre timp am ajuns insa la concluzia ca e nevoie de o schimbare. In cei doi ani si jumatate m-am casatorit, am facut un copil, pe scurt m-am maturizat. Acum, cand sunt un adevarat veteran al blogurilor si am ajuns sa fiu la egalitate cu zoso ca faima, e cazul sa imi intorc stilul la 360 de grade si ma reinventez la fel cum o facea si Costi Ionita pe vremuri, introducand in muzica sa de petrecere (nu manele, nu!) ritmuri celtice si bizantine cu acorduri gotice. E cazul sa schimb platforma, imaginea, stilul vestimentar si sa fac un album produs de Timbaland.

Decizia mea nu are nici o legatura cu faptul ca Yahoo 360 se misca din ce in ce mai prost. Ca iti pierzi postarile. Ca pentru a citi alt blog de pe 360 trebuie sa incerci de 4 ori si sa dai refresh de inca 6. Ca nu poti pune poze, ca nu a mai fost adus nimic nou de un an si jumatate si ca alta lume pe care o cunosc a trecut demult pe el (daca nu ne mai lasau parintii sa ne citim blogurile pentru ca eram in retele diferite?!). Nici cea mai mica legatura!

Pe final o sa fac precum Andreea Marin si o sa zic: fostul tau blog ... e AICI! (ta na naaa na naaaaaaaaa)

ENJOY!

You and me baby ain't nothing but mammals

2008-10-02T15:56:00.004+02:00

Dimineata. 6:30. Ma trezesc primul si in loc sa ma foiesc in pat inca o ora si sa o trezesc pe wifey imi zic ca mai bine ma duc sa stau pe net. Intru, in ordinea numerelor de pe tricou pe : NFL.com (nu intrebati, am si io hobiurile mele), cracked (sa mai si radem), blogurile de copchii (sa vad si eu ce a mai postat si comentat lumea) si apoi pe hotniuz (ce-a facut cluju dom’le ?).

Aici la ultimul site vine momentul cand sunt gata sa pic de pe scaun vazand una din stiri.

Pe scurt : PETA (organizatie arhicunoscuta de protectie a animalelor) a transmis la Ben&Jerry’s (producator arhicunoscut de inghetata cu unul din produsele caruia taman ce ne delectasem cu o seara inainte) o scrisoare prin care cere ca laptele de vaca folosit la inghetata sa fie inlocuit cu lapte uman. Stirea este perfect adevarata, dupa cum se poate vedea si in comunicatul de presa al companiei.

Motivele: ca laptele de vaca e pentru vitei. Ca vacile sunt chinuite ca sa fie mulse. Ca sunt fertilizate artificial ca sa dea acel lapte si asta le traumatizeaza. Ca laptele de vaca dauneaza sanatatii copiilor.

Ben&Jerry’s a zis ca prefera ca laptele uman sa fie dat copiilor. PETA a replicat instantaneu ca asta vor si ei. Ca laptele de vaca sa fie dat viteilor.

Moment in care eu, cu un puseu intelectual evident mi-am zis: BA PETA, VOI SUNTETI TAMPITI LA CAP?!?!?!?!?! Cum fratioare cu lapte de mama? Pi matale stii cat te chinui bre cu alaptatul ala? Nu ca as sti eu direct, dar indirect slava domnului ca am vazut chinuiala cu ochii mei. Ca sa nu mai zic de nopti intregi adormit in sunetul absolut groaznic al unei pompe de san. Sau de expresia fetei lui wifey care parea sa zica: „sunt o vaca, KILL ME NOW!”

Care are frate copchii in PETA aia? Sa se duca sa inceapa sa doneze nene! Sa ia de la gura lu ala micu si sa bage pentru ca sa mananca si gura alorlalti.

Presupunand prin absurd ca Ben&Jerry’s ar fi fost interesat de propunere... ce ar fi iesit? O ferma de mame care stau cu sanii la vedere, cu pompele atasate?! Eventual sa asculte si Mozart, ca la vaci britanicii au zis ca au obtinut rezultate mai bune asa. Si sa bea bere si sa ia diverse suplimente pentru stimularea lactatiei. Fetele sa aiba diverse nume de cod gen „Joiana”, „Dumana”, „Stela” sau „Florica”. Cea mai buna producatoare sa fie trecuta la panoul de onoare, etc. Daca una nu mai are productie ce facem cu ea? O crestem pentru carne?

In plus, socant, asa cum zice si titlul, si la oameni merge tot la fel ca la vaci (regn animal, clasa mamifere), laptele vine tot dupa fertilizare. Cumva in spatele fermei facem si un stand de cotzaiala?! Sau cum?!

Eu unul sunt curios pana unde merge toata treaba asta cu protectia animalelor. In curand o sa inceapa sa spuna ca un caine este chinuit daca este plimbat in lesa in parc. Sau ca politia calare este o crima la adresa animalitatii. Sau ca firmele de deratizare ar trebui interzise.

SOBOLANII AU SI EI DREPTURILE LOR, NENOROCITILOR!!!