Thursday, January 28, 2010

Geoana al fotbalului



Citeam astazi un articol despre nu stiu ce cearta intre Mutu si Nicu Gheara. O prostie. O cearta intre un om care a avut prea multi bani de mic si un om care a avut foarte multi bani obtinuti prin metode care mai de care mai interesante. Dar la un moment dat citesc urmatoarele:

“Cei doi s-au certat atunci şi cum nu au găsit un numitor comun pentru împăcare au ajuns să rupă relaţiile. Prăpastia s-a adâncit şi mai mult acum trei luni, când Mutu a fost prins la restaurantul "Doi Cocoşi" în compania a două fete, în săptămâna meciului cu Serbia, fotbalistul bănuind că manevra a fost făcută de Gheară, pentru a-l discredita.”

Las la o parte stupizenia argumentatiei: “nu sunt eu de vina pentru ca am fost prins cu 2 parasute intr-un club noaptea, in saptamana unui meci al nationalei. A fost o facatura. M-am trezit cu ele in brate. Si daca tot erau acolo...ce puteam sa fac? Dar Gheara e de vina!”

Mi se pare mult mai interesant ca, odata cu articolul asta, s-a facut un pic de lumina asupra felului in care rationalizeaza omul lucrurile care i se intampla. Pentru ca sunt sigur ca le rationalizeaza. Mutu nu e prost. E doar prostanac. E un Geoana al fotbalului.

Si felul in care le rationalizeaza e simplu: “nu e vina mea”.

Nu e vina lui ca la Inter nu a confirmat. Nu e vina lui ca ceilalti nu au cazut in genunchi, plini de adoratie in fata talentului briliant al lui Mutu. Nu e vina lui ca, dupa ce ca nu l-au apreciat, l-au si dat la Parma. Nu e vina lui ca la Chelsea a luat cocaina. Nu e vina lui ca anturajul l-a facut sa nu mai suporte presiunea si sa aiba nevoie de droguri. Nu e vina lui ca Murinho nu l-a inteles si l-a dat afara.

Probabil ca in momentul in care Chelsea i-a cerut inapoi 17 milioane, Mutu a fost foarte suparat. Pe Ambramovici. Ce ii mai trebuie lui banii aia? Nu e deja miliardar? De ce se ia de el? Ce a facut asa rau?

Nu mai zic de oamenii care l-au mai huiduit/injurat. Ce inteleg aia din fotbal ? Publicul. Pai...sunt unii care vin la stadion si care nu au nici macar Vertu! Isi dau cu parerea toti prostii care nu stiu cum e in iarba.

Azi a mai aparut o stire. Mutu a fost depistat pozitiv la un control antidoping. O substanta care ia senzatia de foame. La 31 de ani e mai greu sa ai acelasi stil de viata ca la 21 si sa ramai in forma. E o lectie invatata de Maradona, Romario, Ronaldo si altii. Risca o suspendare de cel putin 4 ani. A se citi: cariera lui s-a terminat. Se mai spunea acolo ca se asteapta si proba B. E inutil.

E finalul perfect pentru un fotbalist care nu a reusit niciodata sa isi depaseasca nivelul de copil de la periferia Pitesti-ului, care a primit prea multe prea devreme.

Thursday, November 26, 2009

The answer




Intr-un sport ca baschetul statisticile niciodata nu iti vor putea arata viteza, capacitatea de reactie, nebunia de a te arunca in plina viteza inspre cos, gata sa fii lovit de oameni cu 30 de centimetri mai inalti si cu 40 de kilograme mai grei.

Nu am fost niciodata un fan al lui Michael Jordan. L-am respectat, am recunoscut ca e probabil cel mai bun jucator pe care il voi vedea vreodata. Dar parca era prea bun. Suficient de bun incat in meciuri decisive sa faulteze fara a fi sanctionat (da, inca am nervi pentru cand Bulls a batut pe Jazz in 1998...). Intotdeauna voi spune ca in faza asta Jordan faulteaza ofensiv.

Allen Iverson insa era diferit. Avea defecte. Avea atitudine. Se certa cu ziaristii. Era implicat in diverse incidente in afara terenului. Pe teren parea venit de pe alta planeta. Tipul ala mic si tatuat, cu parul facut codite. Parea un copil mic si neajutorat intre oameni mari. Pana cand incepea meciul.

Urmau 60 de minute in care Iverson era omul spre care se duceau privirile spectatorilor. Era peste tot pe teren. Fura mingii, tasnea dintr-o parte in alta a terenul pentru a se demarca, se oprea din sprint pentru a arunca intr-o fractiune de secunda, rupea gleznele adversarilor in cross-over. Dadea tot ce putea din el pentru a castiga meciul.

Punctul culminant a fost in 2001. Era 6 dimineata si eu ma uitam, inainte sa plec la scoala, la finala NBA. Iverson si ai lui Philadelphia 76ers jucau cu Los Angeles Lakers. In Los Angeles. Diferenta intre cele doua echipe era uriasa.

Lakers avea cei mai buni doi jucatori din liga, Shaquille O’Neal si Kobe Bryant. Si inca 4-5 jucatori care ar fi putut fi titulari in orice echipa din NBA. 76ers ajunsesera in finala numai datorita lui Iverson (MVP-ul sezonului). Hai, fie, si Dikembe Mutombo pentru aparare. In rest, ceilalti jucatori erau niste “nemuritori” ca Eric Snow, Aaron McKie, un caine labrador, Alina Plugaru sau Haddaway (e posibil sa nu imi mai aduc aminte prea bine care erau coechipierii, totusi).



Alina Plugaru era un pic diferita in tinerete fata de astazi



Lakers decid in sfertul 4 sa il bage in teren pe un jucator complet anonim, Tyronn Lue. O copie a lui Iverson (de altfel, toata saptamana Lue fusese folosit la antrenamente pe post de Iverson). Si ideea functioneaza. Iverson nu poate face nimic. Lue se tine de el peste tot, il trage de tricou, il jeneaza, nu il lasa sa joace. Prelungiri.

Cu 1:28 inainte de finalul prelungirilor, Lakers conduce cu 99 la 98. Iverson inscrie 7 puncte consecutive (a avut 48 in seara aia), ultimele doua dupa ce il fenteaza pe Lue, il face sa cada si apoi trece peste el, toate astea in fata bancii celor de la Lakers. Game over. Un copil in Buzau era in extaz.

76ers nu au mai castigat nici un meci dupa aceea si au pierdut finala in 2001. A ramas in urma doar intrebarea: cate titluri ar fi castigat Iverson daca ar fi avut macar un centru de valoare in echipa cu el?

*

Allen Iverson, “the answer”, vrea sa se retraga. Are 35 de ani, ultimii 14 petrecuti in NBA. Crede ca mai poate fi titular, dar NBA-ul nu e de aceeasi parere. Si Iverson nu poate accepta statutul de rezerva. Asa ca pleaca.

Jo, cred ca oficial incepem sa imbatranim.

Thursday, November 5, 2009

18

18 ani

Mai mult de jumatate din viata mea.

In care m-am intrebat aproape zilnic “de ce?”

In care mi-am spus ca niciodata nu o sa stiu daca viata mea ar fi fost la fel.

In care m-am gandit des daca tu ai fi de acord cu ce fac sau ce am ajuns.

In care as fi vrut sa te mai sun din cand in cand, sa te aud. Sau sa vin acasa si sa te vad.

In care mi-ai lipsit.

18 ani de cand tata a murit.

1951-1991

Monday, October 12, 2009

caini orbi

Tot cu intarziere preiau leapsa de muzica de la doamna Monica.

De obicei, atunci cand e o trupa pe scena sau o asculti pe un album, tinzi sa auzi ce se intampla, din pacate, in ordinea urmatoare:

1. vocea
2. solo-ul de chitara electrica
3. tobele, daca e un ritm special
4. basul

Spun din pacate, pentru ca basul si tobele sunt cele care incheaga toata melodia. Nu intamplator sunt extrem de putine trupe de rock fara basisti (de fapt, singura care imi vine in minte pe moment e White Stripes).

Astea sunt motivele pentru care asta e unul din clipurile mele preferate pe Youtube. Bateristul e Matt Cameron. Basistul e Ben Shepherd. Pentru ambii linia e absolut simplista, dar, pentru ca sunt filmati numai ei, iese mult mai bine in evidenta.

Sigur, nu strica sa ai pe fundal pe unul din cei mai buni vocalisti din toate timpurile (Chris Cornell).



A doua melodie (asta este, sunt intr-o perioada grunge) este luata din unplugged-ul lui Pearl Jam. Aici ceea ce conteaza este felul in care un vocalist poate trage toata trupa in sus, sa ii faca sa cante la cel mai inalt nivel de care sunt capabili. Si Eddie Vedder, desi nu va fi niciodata ca voce la nivelul lui Cornell, are o furie in voce imposibil de imitat. Grunge rocks!




Si pentru ca puteam sa pun mai multe melodii o sa mai spun cateva, in ordine aleatoare.

Soundgarden – rusty cage

Johnny cash – hurt

Pearl Jam – Black

Audioslave – getaway car

Faithless – Salva mea

Counting crows – round here

Nirvana – polly

Blink 182 – adam’s song

Wednesday, October 7, 2009

Trip?

Bunicul sta si vorbeste cu nepotul.

‚auzi nepoate, ce ar fi daca am juca un de-a v-ati ascunselea?’
‚vai ce frumos ar fi, bunicule!’
‚tu numara si eu ma ascund!’

Nepotul numara pana la 20, dupa care incepe sa il caute pe bunic. Acesta e de negasit. Insotit de prietenul lui cel mai bun, un iepure vorbitor, nepotul iese din camera si incepe sa mearga pe un culoar. Deschide o usa si da, evident, de o galerie de arta. Si in mijloc e o pictura de van Gogh originala. La fel ca in casa oricarui bunic.

Iepurele spune ca singura solutie este ca amandoi sa intre in pictura, sa il caute pe bunic. Facand din urechi o elice, il pune pe nepot sa se tina bine de picioarele lui, dupa care, impreuna, intra in pictura. Se plimba prin impresionism, dupa care intra pe fereastra uneia dintre case. Acolo e un pat in care doarme un copil. Nepotul si iepurele se uita cum doarme copilul strain. Undeva, langa pat, e un scaun balansoar, acoperit cu o patura. Nepotul ridica patura si acolo il gaseste pe bunic.

Toti trei ies din pictura, tinandu-se de iepure, si sunt fericiti.

Nu. Nu am mancat ceva aiurea aseara si am avut vise bizare. Nici nu am avut un trip dupa o doza sanatoasa de acid.

Doar m-am uitat la Baby TV.

Nu garantez ca cel care a facut acel desen animat era la fel de acid-free ca mine.

Fiindca tot e o dezbatere nationala cu privire la droguri usoare eu zic asa: goliti-va mintea cat de mult puteti si uitati-va o ora la Baby TV. Exista doua variante posibile: simtiti cum creste parul alb in cap si IQ-ul dvs. scade vertiginos si nu mai vedeti decat forme, culori aprinse si animale vorbitoare. Cele doua nu se exclud de nici un fel una pe cealalta.

Monday, September 21, 2009

que viva Cuba!

Duminica asta, subsemnatul s-a deplasat la Rotterdam.

Ah...Rotterdam. And everyone is blond and everyone is beautiful. Cel mai mare port din Europa. Podul Erasmus. Euromast. Case vechi de-a lungul raului Meuse.

Evident ca nu am vazut nimic din ele, pentru ca motivul pentru care am fost la Rotterdam a fost…

BASEBALL!

Cand am vazut ca a 6ª echipa din lume (Olanda) joaca cu cea mai buna echipa din lume (Cuba), am zis ca in nici un caz nu pot rata asa ceva. Un calcul simplu presupunea cam 80 de euro pentru toata deplasarea (bilet de tren, bilet de stadion, mancare).

Biletul de tren nu a fost 50 de euro, ci doar 30 (fiind w-e).

Ajung la casa de bilete a stadionului. Cash nu am. Nu exista NICI un bancomat pe cei trei kilometri de la gara la stadion... Il intreb pe baiatul ala de la casa: se poate plati cu card? Da. Incerc o data. De doua ori. De trei ori. Nimic. Ala se uita la mine si zice: ‘stai putin’. Apasa el pe vreo 3 butoane si zice: ‘Don’t tell my boss!’. Si imi da un bilet. Gratis. Cine naiba ar face asa ceva in Romania?!

In caz ca era cineva curios, Cuba a batut cu 5-3.





















Saturday, September 5, 2009

Franta - Romania (repriza a IIa)





46’: nici o schimbare. Nici ca oameni, nici ca stil. Mara tot fundas joaca. Francezii tot pe dreapta ataca.

48’: Gol Franta. Henry. Parea offside. Asta pana cand pe reluare s-a vazut exact momentul in care Apostol s-a ridicat de pe scaunul asezat la 3 metri de poarta noastra, unde isi manca linistit sandwich-ul, dar din pacate s-a miscat usor prea lent.

51’: comentatorul zice ca de la nu stiu care meci au ramas numai trei supravietuitori in nationala noastra. Condoleante familiilor, ce sa zic? A, si traditionalul: ‚ce sa-i faci? Asta-i viata!’

53’: in sfarsit a inceput sarabanda cliseelor comentatorilor sportivi romani (si evident ca am folosit si eu un cliseu sa descriu asta, ce puteam sa fac?).

55’: GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL. Ma rog, auto-GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!

Mai are sens sa mai spun ca in momentul in care am atacat 5 minute, am reusit sa dam gol? Eu nu zic sa fim Real Madrid acu, dar macar sa nu mai stam toti in terenul nostru.

57’: Intra Ribery. Nasol. Nu prea cred ca Rat si Nicu il pot tine.

60’: Henry este un jucator extraordinar. Offside, ne-offside, dupa ce a facut jalon din Mara, sa dai un gol cu capul, plasat, din colt, de la 10 metri este al naibii de greu... E cel mai bun jucator de pe teren.

62’: Iese Mara. Intra Roman. Cine e Roman?!

63’: Buna echipa Franta. Daca si dupa ce i-am tras de partea noastra pe Anelka si Guguluf, tot 1-1 ramane, inseamna ca au valoare. Al doilea i-a centrat la un corner primului si mingea s-a dus la vreo 4 metri pe langa.

65’: Intre timp am aflat cine e Roman. Unul care nu se pierde in careu contra Frantei. Ce faza a putut sa faca baiatul asta!

66’: Lucescu vad ca ii pune pe mijlocasii dreapta sa alerge foarte mult. Si Roman face defensiva.

67’: Chivu ia mingea din fata lui Henry. Comentatorii ii fac unul mai imperial pe altul pe Chivu si pe Coman. Daca se ataca cele doua imperii?!

68’: „mai e timp suficient pentru orice deznodamant” zice comentatorul nostru. Mama spune ca Surdu seamana cu Patapievici in tinerete. Sunt momente in care orice gluma de a mea nu poate depasi originalul.

70’: Oricat as face eu misto de Anelka, trebuie sa recunosc ca Rat il marcheaza bine de tot.

74’: Antrenorul francez s-a prins in sfarsit ca Guguluf juca cu ai nostri. Intra Benzema.

75’: Radoi e iar jalon, dar salveaza Coman. Ma rog, Radoi nu a fost niciodata vreun mare vitezist, mai degraba de plasament.

76’: Anelka faultat inainte de a scapa singur cu portarul. Coman scoate in corner, dupa aia o mai apara odata, dupa un corner. Nu stiu daca Lobont ar fi aparat la fel de bine.

78’: Iese Nicu, intra Gigel Bucur. Nu inteleg de ce a fost tinut atat de mult pe teren Nicu, dar ma rog, nu sunt vreun antrenor.

Pe de alta parte, poate Nicu are poze cu Lucescu dezbracat si i-a zis: vrei sa nu fie publice? Atunci vreau cele mai bune bilete posibile! Lucescu i-a dat un loc direct pe teren. Si avand in vedere ca inca nu exista poze cu Lucescu dezbracat, teoria mea sta clar in picioare.

83’: in afara de 2 balbaieli serioase ale apararii noasre, nu prea s-a mai intamplat nimic. Prilej bun pentru a ma gandi la (pe rand): ce chifle da si Chivu cateodata, daca are sens sa mai mananc ceva sau sa nu ma apuc de mancare la 11 noaptea, ca trebuie sa imi sterg spamurile de pe mailul de servici, cine mai joaca mijlocas stanfa la Romania. Nu-i asa ca vroiati sa aflati lucrurile astea?

86’: Daca Mutu e accidentat si Surdu nu se mai ridica de pe teren, un jucator numit Schiopu, oriunde ar fi el, nu s-ar simti usor vizat?

Surdu nu mai poate continua. Probabil bateriile de la aparatul auditiv au cedat. De aceea trebuie sa folositi... Duracell.

87’: Iese Surdu, intra Codrea. Mici injuraturi printre dinti in fata calculatorului. Noroc ca joaca doar vreo 7 minute.

89’: Sunt curios ce a fost in mintea portarului francez in meciul asta. Tin minte cand lucram la un minunat depozit de monitoare si trebuia sa ma uit in gol cam 2 ore. Nu era deloc placut.

90’: Romania pleaca pe contraatac cu Codrea. Este ca si cum ai spune ca demarezi in tromba cu o Dacie 1300 din 1973.

92’: unul din comentatori face un fel de pomelnic al echipei Romaniei. Cer prea mult daca as vrea sa il vad pe Stelea costumat ca preot?

94’: publicul francez este extrem de slab. Intre minutul 50 si minutul 94 nu a zis absolut nimic. Si la sfarsit huiduie. Stade de France, acest Lia Manoliu al Frantei.

In final vreau sa multumesc lui Anelka. Nu dezamageste niciodata!